Azi, am reusit sa dau de capat unei probleme pe care am avut-o la un utilaj de mare precizie, utilaj asistat de calculator. Scriu asta, vreau sa scriu despre asta, pentru ca am avut doua saptamani de cosmar si de stres maxim in care permanent zi de zi si ora de ora am calculat, am programat,si iar am calculat si nu reuseam sa-i gaesc solutie. Astfel de momente te pot duce bre la bau bau, zau asa! Acum drept e ca puteam sa rezolv ceva mai usor daca echipa tehnica a firmei care a livrat masina catadicsea sa raspunda la cererea mea. Asa deci, iote ca nici in Occident un functioneaza totul chiar perfect, dar din punct de vedere strict personal sunt tare bucuros ca am reusit sa pun singur utilajul in parametrii si sa imi iau piatra asta de pe creier. Uff!

      In timp ce scriu ma uit la celebrul Summit de la Bucuresti. Ce naibii sa spun de manifestarea asta? Pai am sa spun doar atat: E foarte tampit sentimentul asta de marioneta.Cand eram mic eram convins ca cineva se uita la noi toti asa cum ma uitam eu la pestii din acvariu. Nu stiu   de ce aveam convingerea inca de mic ca totul nu numai ca este controlat dar este si dictat. Uite ca an de an m-am convins ca este asa. Doar ca acvariul se numeste spatiu geo-politic iar cel ce ne da apa, aer,eventual mancare,ne spune cand sa mergem la dreapta(dar nu prea la dreapta) sau la stanga (desigur de preferat cat mai putin spre stanga),cel ce ne serveste viata (atat si cum doreste) este clasa elitei economico militare,este de fapt o mana de oameni careia ii place la nebunie sa se comporte cu umanitatea ca un gamer ce joaca pasionat un joc de strategie. Am mai folosit in cele scrise de mine acesta comparatie si mi se pare extrem de adevarat.Uneori, mi se face teribil de frica ca nu cumva cineva sa nu vrea sa mai joace sau Doamne fereste sa nu cada serverul iar userul advers sa considere asta un semn de aroganta sau de amenintare…Uitandu-ma la cei ce au venit in Romania am avut asa un straniu sentiment ca unii au venit acolo asa cum noi, oamenii din acvariu,pardon din diverse spatii… mergem sa vizitam diverse gradini zoologice sau cum eu ma uit zilnic la cactusul meu de langa monitor si ma gandesc: oare a crescut asa frumos din cauza energiei absorbita sau de la apa pe care EU i-o dau cu portia la doua saptamani?! Asa cred ca vin unii acolo: sa vada cum a crescut Romania dupa ce bunicii sau parintii lor au lasat Romania prada ciumei rosii si deasemenea s-au gandit ca terenul e propice insamantarii de noi conflicte din care sa mai castige userii cate ceva. Am auzit cu stupoare ca Bush a declarat fara nicio retinere ca invita Ukraina si Georgia sa adere la Nato.Ce daca l-a iritat pe Putin, ce daca chestia asta poate arunca toata Europa intr-o noua criza energetica.Dar ce conteaza,doar trebuie sa-si scoata parleala dupa ce rezerva federala a tiparit cateva miliarde de dolari si i-a aruncat pe piata pentru a salva bursa de fapt bursele. El asa a vrut si gata! Si daca ar fi doar asta…. cred ca dupa summit Bilderbergii se vor intalnii si vor comenta ceva de genul:

- Ai vazut draga ce a facut Ceausescu? Trebuia sa-l mai lasam putin (PUTZIN) sa termine si aripa stanga a cladirii ca poate deschideam acolo o filiala.

- Dar pe cine sa iei in club din Romania?

- Ei, din Romania…In romania avem altele de facut nu sa inrolam un membru…

Am citit pe diverse siteuri ale ziarelor o gramada de sondaje de opinie despre ce crede tot romanu`despre insemnatatea celui Summit.Perfect de acord cu raspunsul” nicio insemnatate, bani aruncati in vant” insa extrem de amuzant ca unii spun ceva de genul “In sfarsit,Romania se face auzita…” haideti mai cheopilasi, ce naiba…?!sa vedeti voi ce auzita se face pe strazile unde a fost deviata circulatia prin Bucuresti.Pai Bucurestiul e oras pregatit sa gazduiasca asa ceva? Se circula groaznic si fara summit dar cu…?!  DA, dar avem ditamai casoiul de unde se vede foarte bine totul.Aproape la fel de bine ca atunci cand ne uitam de sus direct in acvariu.Dar sa nu fim rautaciosi si sa-i lasam pe binevoitorii nostrii musafiri adevarate manusi ale gentilomilor ce arunca cu ingaduinta un banut in cutia milei, sa ne viziteze si sa vada.Dar sa deschida ochii bine asa cum parintii si bunicii lor nu au facut.

     O chestie care ma amuza tare sunt reporterii de pe teren care “ne tin la curent cu cele mai fierbinti stiri” despre”istoricul si maretul eveniment gazduit de scumpa patrie…” Doamne, copilasii astia oare nu se uita pe canalele de stiri de pe afara? oare nu vor, nu stiu, sau nu sunt lasati sa fie si ei naturali, expresivi,umani ca uitandu-te si ascultandu-i ai sentimentul ca asculti o armata de Data(celebrul robot din Star Treck) care vorbesc ei frumos, uneori inteligibil,utilizand aceleasi plictisitoare si jalnice clisee aruncand priviri disperate pe hartiutele ce stingher le tin in mana pentru a nu uita fierbinteala stirii si apoi acea privire numarul 13, fix in camera de parca ar si stii ce au spus acolo urmata fiind inevitabil de mana dusa(profesionist) la

Ureche in semn ca :Regia, nu te aud,,,(la masculi) iar la ELE de o aruncare pe spate a naravasei suvite de par ce nu vrea sa stea locului din pricina vantului ce sufla aspru la locul transmisiei celebrului act ce mai scoate din buzunarul romanului si asa vidat ca un pachet de cafea da fearma, cateva milioane bune de euro(atlantici). In rest, toate cum le stim.

1. Uite cum imi da dreptate tot ce se se intampla in ro. Citeam si nu-mi venea sa cred ce citeam.Auzi cica un avion s-a ciocnit de …o masina pe…pista de decolare de la Otopeni. Incet, incet Romania devine Caracalul Europei.Ba nu, al Lumii!!! Bine ca nu a murit nimeni! Si apropo de civilizatie. Am vazut o inregistrare  cu imagini luate din timpul decolarii acestui avion.Ce cretin a facut asta cand pasagerii sunt rugati insistent ca la decolare si aterizare(macar) sa inchida orice aparat electronic? Nesimtirea atinge cote de-a dreptul incredibile!!! sa pui in pericol viata atator oameni doar pt ca tu un cretin infatuat vrei sa ai inregistrarea decolarii mi se pare egal cu o crima. Cand am plecat din madrid spre bucuresti stewardesa liniei Iberia a fost la un pas sa anunte capitanul pt ca o nenorocita nu vroia sa-si inchida blestematia aia de mobil.Cu totul intamplator pasagera respectiva era romanca. Vai de capul nostru!!!

Scarba, dezgust si oroare. Asta am simtit cand stewardesa ne-a anuntat ca am intrat in spatiul aerian al Romaniei. Nu am crezut ca voi avea asemenea sentimente la revederea tarii, insa asta e adevarul… Nu veneam in Romania de placere, veneam in Romania pt ca mama murise si am vrut sa-i cer iertare, am vrut sa o vad pt ultima oara… Furia mea nu as vrea sa se reverse peste toti romanii, nu as vrea sa imi ramana acest sentiment de ura pe care-l simt acum, insa imi va fi tare greu sa-mi revin dupa tot ce am vazut si dupa tot ce am (re)descoperit acolo. In primul rand cea mai mare parere de rau o am pt ca mama nu a murit in casa pe care a iubit-o atat de mult si pentru care a muncit atat de mult. Nu, a murit intr-o casa pe care rudele mele au fost nevoite sa o cumpere la tara pentru ca apartamentul ei era gata-gata sa se scoata la licitatie pentru ca nu platise intretinerea. Nimeni nu spune ca datoriile nu trebuie platite. Dar tu, stat roman, care prin Constitutie spui ca aperi interesele cetatenilor cum ai putut sa arunci (aproape) in strada un bolnav de Alzheimer care nici pe picioare nu se mai putea tine???? Si asta nu e tot. Pana sa moara, o chinuiau cu nenorocita aia de comisie pentru acordarea ajutorului pt persoanele cu handicap. O chemau din 6 in 6 luni sa vada daca nu cumva a murit intre timp si nu cumva sora mea, care era si curator, sa incaseze nenorocitii aia de bani. Ii spuneau: puneti-o in patura si aduceti-o ca altfel va sistam ajutorul. CRIMINALILOR!!!! BESTIILOR ce va numiti functionari de stat ,ce sunteti platiti din impozitele fraierilor de romani ce va tin pe spatele lor!!!! Imi spunea sora mea ca ultima data cand a adus-o la acea comisie una din putorile alea de doctorite sau ce mama dracului erau i-a spus surorii mele: \\\”-Scoateti-o, scoateti-o, de-aici….!!! \\\” f acand cu mana ca si cum vroia sa indeparteze un gunoi…. As fi omorat-o daca eram acolo! as fi strans-o de gat pana ar fi ajuns ea un gunoi. Nu stiu cand si cum ma voi putea calma si linisti… E cumplit si e criminal ce se intampla in Romania anilor 2000… Am condus-o pe mama pe ultimul drum spumegand de nervi, de furie, si de indignare. A trebuit sa o punem pe caruta pt ca drumul pana la cimitir era desfundat si niciun sofer nu avea curajul sa intre pe acel drum. Nu am sa uit niciodata acel drum, nu am sa uit niciodata lupta pe care am dus-o cu totii sa iesim din noroaile acele ce pe alocuri erau pana la genunchi. Mama mea, care o viata a trait intr-o demnitate absoluta, intr-o eleganta permanenta era dusa cu caruta printre noroaie pe ultimul ei drum spre un cimitir ce amintea de anii 1800. Pt ca asta este satul romanesc. Locatii ce inca nu au iesit din sfera anilor 1800.Fara apa curenta,fara canalizare, fara o baie decenta, fara NIMIC! Ma uitam la toti acei straini ce o insoteau si pt care ea nu insemnase nimic decat o batrana bolnava si amnezica ce aterizase in satul lor pt ca statul roman aproape a aruncat-o in strada, iar rudele ei nu au gasit ceva mai bun de facut decat sa cumpere o casa nenorocita intr-un sat nenorocit, fara apa, fara toaleta, fara nicio conditie ce trebuie asigurata unui batran bolnav. In mintea mea se desfasurau imaginile de aici, de acasa, din Spania.In drumul meu de fiecare zi spre serviciu intalnesc nu mai putin de 3 rezidente pt batrani bolnavi. Vile luxoase si curate in care batranii celor care cotizeaza in Spania isi gasesc linistea, ingrijirea si afectiunea . Pt ca in tara asta bolnavii sunt protejati si, cu atat mai mult, bolnavii de Alzheimer sunt PROTEJATI DE LEGE!!!! asta inseamnand ca nicio hotarare judecatoreasca nu le poate afecta interesele si demnitatea de om. Dar asta e aici in Spania si nu in tara aia criminala care se cheama Romania! Ca mama mea sunt sute ce probabil isi asteapta sentinta de evacuare…doar ca pt mama a insemnat si evacuarea din aceasta viata…Poate pentru ea saraca sfarsitul acesta a fost o eliberare, poate a gasit acolo la Dzeu linistea si impacarea. Este Ajunul Craciunului acum cand scriu si imi amintesc ca mama mereu ne spunea: Este sarbatoarea cand trebuie sa iertam pe toata lumea si sa fim mai buni… Of, cum mai poti ierta? cum mai poti intelege asa ceva? Am evitat sa scriu pana acum pt ca probabil ca administratorul acestui site mi-ar fi blocat postarea. Am incercat sa ma calmez sa ma linistesc cat de cat inainte de a scrie. Numai ca secunda cu secunda simt cum incep sa fierb din nou…. Nu doar disparitia mamei mele ma innebuneste, ci si atitudinea cunostintelor si prietenilor mei, ba chiar si a rudelor mele vis a vis de mine. Cu toata supararea mea pe Romania, mi-am propus inca de cand am aterizat pe Otopeni sa-mi infranez orice pornire si atitudine de revolta. Mi-am propus sa nu discut despre viata noastra de aici din Spania, pt ca stiam ce reactii vor fi…numai ca \\\”bunii mei prieteni\\\” nu au suportat aceasta atitudine din partea mea si au inceput provocarile. Secunda cu secunda am primit tot felul de replici, care pe alocuri se transformau in acuzatii. Unii chiar mi-au reprosat ca am plecat. Ba chiar in ziua inmormantarii mamei mele un nenorocit de preot sau mai bine zis un fost preot adica un raspopit, prieten (cica) cu sora mea s-a trezit sa-mi tina mie lectii de patriotism si aluzii pline de ironie la adresa mea. LA ADRESA MEA!!! tocmai MIE si-a gasit acest nenorocit de raspopit sa-mi tina lectii de patriotism. TOCMAI MIE!!!! ba mai mult sa ia la misto pe toti acei ce am ales sa muncim afara. Scandalul a fost gata cand i-am spus asa: \\\” Romania afara este vazuta dupa opiniile voastre politice si dupa actiunile pe care politicienii le fac. I-am mai spus ca in conditiile in care unul ca Becali ocupa locul 2 in preferintele romanilor, Romania isi merita soarta. Ce a facut raspopitul???? normal ca i-a luat apararea si s-a dovedit un aprig sustinator al lui Becali. Si unde mai pui ca acest individ cu pretentii de popa mai are si nu stiu ce panarama de post de radio pe internet….fun radio sau asa ceva….Pe langa toate acestea, in biserica, nenorocitul si-a permis sa-mi arunce si niste sageti, atent invelite in bunavointa, cum ca\\\” ia te uita cum s-a chinuit biata sora sa cu mama ei iar el a facut efortul (normal) sa vina la inmormantarea masii si cam atat… \\\” Practic ce a facut acest nenorocit a fost ceea ce nu trebuia sa se intample. A declansat in mine toata furia pe care am acumulat-o de-a lungul ultimilor ani petrecuti in Romania. Cu aceasta stare m-am intalnit cu \\\”prietenii\\\” mei. Ce am vazut in atitudinea lor? Invidie, ciuda, frustrare. Mi-am dat seama dintr-o data ca nu sunt acasa ci intr-o enclava, intr-o dimensiune unde ura fata de cel ce si-a gasit o alta viata mai buna, invidia pentru o alta conditie de viata gasita prin parasirea tarii era la cote maxime. Nu am crezut ca oameni pe care-i consideram de un anumit nivel intelectual au ajuns sa se identifice cu o haita de lupi gata sa atace la beregata pe oricine a ales sa paraseasca haita. Am ramas socat sa vada asa ceva. Acum ca era numai din partea lor mai era cum era, dar asta am vazut-o la majoritatea romanilor. Am avut ocazia sa stau de vb si cu alte persoane venite de afara si toti aveau aceeasi stare ca si mine. O alta chestiune ce m-a umplut de scarba si de oroare a fost sa vad ca intr-un an de UE romanii nu inteles si nu au invatat nimic. Nu saracia si lipsa banilor este adevarata problema a romanului, nuuuuu! Problema romanului este si va fi inca vreo 30 de ani lipsa unei mentalitati sanatoase, lipsa sau mai bine zis refuzul de a intelege ca vom fi tratati la randul nostru asa cum vom trata. Romanul nu a inteles inca faptul ca CIVILIZATIA nu este doar un termen pe care-l utilizam ori de cate ori de vine ,nu este doar un banal cuvant este insasi esenta existentei decente. Am auzit iarasi oameni vaitandu-se ca e mizerie in oras in timp ce ei isi permiteau sa arunce chistocul tigarii unde pe apucau, o alta forma a nesimtirii si lipsei totale de respect am intalnit la functionarii ce lucreaza la stat! Niste capuse ordinare ce-si permit sa-ti vorbeasca din varful buzelor si asta dupa ce te lasa sa astepti o juma` de ora in fata ghiseului. De ex m-am dus in gara cea noua a Galatiului sa intreb unde pot lasa bagajul de mana. Un tzoparlan de dincolo de ghiseu s-a uitat la mine de ca si cum l-as fi intrebat daca nu are un al treilea…ochi. Pe langa faptul ca ca mi-a raspuns pe un ton cel putin impertinent am ramas perplex ca in gara cea noua (mie mi s-a parut hidoasa cladirea) nu mai exista serviciu de bagaje de mana. Asa ca turistul aflat in tranzit in galati trebuie sa se taraie cu bagajele prin oras pentru ca onor CFR ul si-a bagat picioarele in el de serviciu. Si unde mai pui ca trenul costa aproape cat un avion Low Cost… In valtoarea evenimentelor de acolo (pt ca acasa nu mai pot scrie ca este) am fost nevoit sa iau o camera la hotel. Si ma duc eu la hotel si chestia aia care se cheama receptionera imi arunca o privire de KGB-ista ca ce caut eu la hotel cu buletin de galati??? Asta o manca pe ea sa stie!!! I-am raspuns in felul care m-a consacrat ce caut si in cele din urma mi-a dat cheia. Nu pot sa cred nici acum ca este adevarat. E foarte adevarat ca vorbesc de un hotel de 2 stele dar orisicat. Hotel Sport parca se cheama. Din cate stiu eu receptionerii trebuie sa aibe o anumita conduita si atitudine. Ma gandeam ca doar cu mine erau asa dar nu….au fost si altii tratati asemanator. Ceea ce m-a socat cu adevarat este ca vine intr-o dimineata si ma intreaba: \\\” Da`cand plecati?\\\” Pe cuvantul meu de onoare ca m-a bufnit rasul. Si am ras pana la lacrimi, am ras o gramada numai ca nu mai era ras . Era o descarcare nervoasa. Cred ca daca nu ma opream din acel ras imi pierdeam mintile. Asta a fost norocul ei, dar mai ales al meu. Scriind acum (ceva mai calm) imi dau seama ca tot acest drum in Romania putea sa-mi fie fatal. Poate energiile negative pe care le-am crezut consumate si-au regasit polii acolo. Cred cu ardoare in zone in care noi oamenii nu avem ce cauta. Am regasit acolo toate starile negative, toate presiunile anterioare, toate relele pe care le crezusem disparute. Am sentimentul ca am trait acolo 36 de ani ca pe o pedeapsa continua. Am avut sentimentul ca am in mine o tona de smoala. Pana si aerul imi facea rau. COSMAR, asta este cuvantul cel mai nimerit care sa arate starea mea. Nu stiam cum sa fac sa plec mai repede.A doua zi dupa intamplarea cu asa zisa receptionera si dupa alte discutii cu anumite persoane, am intrat in prima agentie de voiaj si mi-am cumparat biletul de avion. Simteam ca daca mai stau alte doua zile innebunesc cu totul. Nu vreau sa ma erijez in detinatorul adevarului suprem, nu vreau sa fac aceeasi greseala ca (inca) ai mei compatrioti de a sari la gatul celui ce nu e in aceeasi gashca numai ca tot ce am redescoperit in Romania m-a socat. Deasemenea nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu vreau sa mai jignesc pe nimeni. Intotdeauna mi-am iubit tara insa nu asa cum se tot bat unii cu caramida in piept. Mi-am iubit tara pentru istoria ei (ce-i drept nu mereu lipsita de rusine), mi-am iubit tara pentru peisajele ei, pentru cultura ei, pentru oamenii ce cu adevarat au facut din Romania o tara cunoscuta (dar pe care ea, tara , pe multi i-a lasat in uitare )Mi.am iubit tara pentru artistii ei adevarati de mare talent (pe care tot tara ,pe unii i-a lasat sa moara in mizerie,plin de boli), mi-am iubit tara pentru tot ce reprezinta frumos. Doar atat! acum, am ajuns s-o urasc din tot sufletul. Am ajuns sa depun actele pentru a renunta la cetatenie. Nu mai vreau sa aud si sa stiu de nimic de acolo. Singurul lucru care ma mai leaga de pamantul acela este mormantul mamei mele. Nu imi voi ierta niciodata ca nu am reusit sa fac absolut nimic pentru ea. Imi este rusine si ciuda pentru asta. Este groaznic sa nu-ti poti ajuta mama. Ironia face ca acum, incet, incet banii sa nu mai fie o problema. Insa pentru mama este tardiv. Voi ramane tot restul vietii mele cu cea mai neagra amintire despre Romania. Cu cea mai trista, hidoasa, amara si veninoasa amintire. Mi-am pierdut acolo tot ce mai aveam: rude, prieteni. Este adevarat ca-mi pare foarte rau, este adevarat ca regret amar unele cuvinte pe care le-am spus acolo si care mi-au adus poate o a doua mare pierdere asa cum spuneam familia si unii prieteni. Insa, nimeni nu a vrut sau poate nu a putut sa inteleaga ca in sufletul meu era smoala si amar, indignare, furie si neputinta Cand mi-am vazut mama in sicriu, in mine s-a rupt ceva, am simtit ca-mi vine sa urlu spre cer de neputinta si de ciuda de durere si de frustrare. simteam ca-mi explodeaza plamanii. Insa am indurat toate astea fara un sunet…Mama a suferit mult si nu merita asta. Insa si-a dus suferinta pana la capat si a murit demn. Pe fatza schimonosita de suferinta i-am vazut totusi hotararea si puterea,demnitatea si curajul. Incredibil ,dar puterea de a intelege si de a accepta am gasit-o privind-o. Chiar si asa, fara suflare ,mama mi-a dat fortza sa inteleg. Mi-a dat forta sa accept. Stiu ca ea acum imi intelege supararea si furia. Stiu ca deasemenea ea ar fi prima ce si-ar ierta calaii si ar gasi puterea sa dea o alta sansa. Iar calaul principal a fost clasa politica cu toate sistemele lui idioate. Nu voi ierta niciodata cruzimea cu care statul roman s-a comportat cu mama mea, cum se comporta cu alte sute de batrani ce nu mai au putere sa munceasca si sa lupte. Nu ma voi ierta nici pe mine niciodata ca nu am plecat din tara mai demult. Poate acum, situatia ar fi fost alta si as fi putut salva macar casa mamei mele. I-as fi putut oferi macar sansa sa moara in casuta ei. Urasc din tot adancul sufletului meu tot ce se numeste politician, tot ce se numeste functionar de stat, urasc tot ce inseamna sistem romanesc.Nu mai vreau sa mai aud vreodata de romania. Nu mai vreau sa ma identific cu nimic ce este romaneste!!!!! Ma simt murdar si plin de tot raul pamantului. Ma simt vinovat si ma doare imi e greu cu tot ce am patimit. Poate acum abia voi incepe sa traiesc cu adevarat, asa cum un pamant devine rodnic dupa ce focul l-a parjolit. Poate acum la fel ca mama mea cum a facut toata viata ei voi incepe sa lupt cu adevarat. Nu am crezut ca sunt capabil de atata ura, nu am crezut ca pot gandi atat negativ… Ma rog la mama mea, unicul sfant pe care l-am atins in viata, sa-mi dea puterea de a ierta. Ma rog la mama mea, unica icoana in care am crezut cu adevarat, sa-mi dea puterea de a ma impaca ,cu mine insumi. Vor trebui sa treaca ani peste mine pentru a putea uita ceea ce simt acum…
Unicul moment ce mi-a dat oxigen, aer, bucurie a fost reintalnirea cu dragii mei fosti colegi din teatru. Dragii de ei m-au primit si la propriu si la figurat cu bratele deschise. Cu toti m-am impacat bine, insa sincer m-au impresionat. Aveam mare nevoie de ei.Mi-au facut atat de bine cum cred ca nici nu realizez. Din fericire am avut marea sansa sa fiu in Galati cu ocazia premierei piesei \\\”Femeia ca un câmp de luptă\\\”, de Matei Vişniec, în regia lui Eugen Făt. Am trait din nou alaturi de fostii mei colegi emotia unei premiere. Piesa extrem de impresionanta. Nu stiu daca exact asta aveam eu atunci nevoie sa vad insa una peste alta acolo am simtit ca sunt cu adevarat acasa. Este tare placut sa vezi ca si dupa un an artistii (si-i numesc asa pe toti cei ce lucreaza in teatru) nu te-au uitat si, mai mult, vorbesc frumos despre tine. Sunt fericit ca i-am putut imbratisa, sunt fericit ca am respirat (poate pt ultima data) acelasi aer cu ei. VA MULTUMESC DRAGII MEI PRIETENI, VA MULTUMESC CA EXISTATI, VA MULTUMESC PENTRU TOT CE ATI FACUT PENTRU MINE! SPER DIN TOT SUFLETUL CA ACESTI CALAI AI ROMANIEI SA VA LASE SA TRAITI SI SA MUNCITI ASA FRUMOS CUM NUMAI VOI STITI! SPER CA HOLERA POLITICA ROMANA SA NU VA ATINGA VREODATA!!! VA IUBESC, VA RESPECT SI-MI VETI LIPSI TOATA VIATA!!!!

27.DECEMBRIE 2007
Am plecat din galati aproape plangand. NUUUUU, nu de parere de rau ca parasesc orasul, tara. nuuuuuu. Imi venea aproape sa plang cand m-am uitat in portofel. Eu cred ca Basescu ar face tare bine daca ar organiza o manifestare in care sa decoreze. DAAA DAAAA sa decoreze toti romanii cu decoratia EROU AL ROMANIEI! daca exista asa ceva. Daca nu trebuie musai inventata! Fratilor, eu unul nu pot sa cred ce am vazut in super marketuri. Pur si simplu nu pot crede!!!! Am trait s-o vad si pe asta!!! Romania anilor 2000, membra in UE cu preturi MAI MARI DECAT IN OCCIDENT SI CU SALARII DE 10 ORI MAI MICI!!! Dragi (inca) compatrioti,nu va suparati pe mine, dar asta se numeste cu adevarat genocid. Ceausescu a fost impuscat pt mult mai putin de atat. A nu se intelege ca trebuie impuscat cineva. Nu! Doamne fereste! dar in strada cred ca puteti iesi! Este un drept al vostru! Cate mame trebuie sa mai moara din lipsa de grija a statului? cati batrani infometati trebuie sa mai vedem prin guri de metrou ? cati copii trebuie sa mai moara prin spitale din culpa medicala? cate calorifere mai trebuie taiate de la sistemul de incalzire? pana cand functionarashii de stat isi mai pot permite sa sfideze contribuabilul? cati km de caltabosi si cati litri de tuica mai trebuie dati? ce, cat si cum cu miile. Trebuie sa se intample ceva, trebuie sa se ia masuri, altfel romanii isi merita soarta!!!!

29.DECEMBRIE 2007
drumul pana la Bucuresti a fost un cosmar.Macar un cosmar mai ieftin si mai rapid decat trenul. In fine….Nu vazusem pana atunci aerogara Baneasa. Aveam sentimentul, cand am intrat ,ca sunt in autogara de la Galati. Aceeasi forma si mai ales aceleasi servicii. Deh, LOW COST ce mai vrei ?! Acum low cost, low cost dar berea 2 euro????? cafeaua 4 euro??????? un amarat de sandwich 3 euro??????? BAAAAAAAAAAAA treziti-va!!!!!!!!! Eram ca Alice in Tara Minunilor. Pur si simplu nu-mi venea a crede ochilor .Si ca sa intelegem de ce spun asta: Spania, Madrid AEROPORTUL INTERNATIONAL BARAJAS: cafea 0.90 centi, bere 1 euro,sandwich 2 euro…….. NO COMMENT
Aerogara plina ochi de romani….ce se putea auzi? cuvinte duioase precum: VINO FA, CA SE FACE CECHINU`, BAGAMI-AS………., OOOOOOOOOOOO VIATA MEAAAAAAAA!!!!!!!!!!!, peste toate astea smecherasul de la bar catadicseste in cele din urma sa-mi aduca cea cafea pe care o comandasem cu fo juma de ora inainte, mi-o tranteste in fata si cu un accent tipic bucurestean bercenistic imi zice patra euroa. AHA zic …si-i platesc in lei….Cred ca daca bea o juma de litru de zama de lamaie nu facea moaca aia…. Te umple greata si oful….
nu mai spun ca totul in jur era de o mizerie crasa si un miros specific de closet. Apropos: apa nu functiona la closet. Dar cum spuneam : low cost (cica),
intr-un tarziu s-a facut cheking-ul. Ce dezastru, ce jenant, cata rusine pt o tara membra UE!!!!! Atata nesimtire rar mi-a fost dat sa vad. Pe de-o parte pasagerii care efectiv mai aveau putin si se calcau in picioare de ca si cum avionul ar fi plecat mai inainte pentru altii iar pt ceilalti nu. A venit unul care s-a bagat in fata cica: eu sunt aici de la ora 2. Si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb : Si?? ai facut si o lista? ai pus bagajele pe sfoara?? I se citea pe fata disperarea cozilor mai mult sau mai putin comuniste la care a stat. Am vazut pe fata acelui individ toata marlania si tzoparlanismul romanesc. Doamne, cand vom invata oare sa ne comportam ca niste oameni normali si nu ca niste hiene??? Asa cum am mai spus peste vreo 30 de ani (si atunci probabil).Pe de alta parte personalul ce deserveste imbarcarea. Nu stiu ce dracu faceau fetishoarele alea de s-a intarziat imbarcarea, cert este ca am decolat cu 45 de minute intarziere. PATRUZECISICINCI. in conditiile in care vremea era superba.Nu mai am ce zice…..
Jalea nu s-a oprit aici. Trecem in sala de imbarcare. Alte surprize neplacute. Duty free. OK dar ce sa cumperi de acolo? parfumuri si tigari….atat! ma duc la fetisoara de la parfumuri si o intreb: un deodorant de voiaj gasesc la dvs? Si asta a facut aceeasi fatza ca ala din gara din Galati. Si-mi raspunde cu bercenismul de rigoare:
Aici avem doar parfamuri de fearma! HAI NU PE BUNE!? si ce sa fac cu el, papuse? eu as vrea ceva micut , eventual servetele umede.
Nu aveam…. aci e duti fri. Nu vreau sa reproduc amintirea pe care i-am \\\”scris-o \\\”pe …timpane. Mai nene….unde au disparut profesionistii? unde ne sunt receptionerii de prima clasa, unde ne sunt functionarii amabili, unde sunt barmanii ce altadata nu mai stiau cum sa te faca sa te simti bine? unde sunt oamenii adevarati ai tarii aleia? As prefera sa stiu ca au plecat din tara decat sa stiu ca s-au amestecat cu tot raul asta ce ineaca Romania de atatia ani de zile!
Imi ardeau tamplele de nervi,nu mai suportam sa mai vad oameni, nu mai suportam sa aud vorbindu-se. Pana la imbarcare au trecut 50 de minute. cred ca cele mai lungi 50 de minute petrecute in Romania. Efectiv as fi plecat pe jos numai sa scap. In cele din urma mi-am ocupat locul. Langa mine un tip mare. Un pachet cu muschi de ma gandeam ca o sa se incline aeronava pe partea lui… Ii era frica tare de avion. Incet incet am intrat in vorba cu el (pe teme de siguranta de zbor, evident) si luat cu vorba s-a mai calmat. Trebuie sa recunosc ca si eu am avut pt prima data o frica teribila. Chiar si in zborul asta am avut emotii, dar cand incurajezi pe altcineva iti este si tie mai usor. In fine. Trebuie sa spun ca si aici am reusit sa ma enervez. Vine la un moment dat fetishoara de la bord (ca nu-i pot spune stewardesa) si o intreb: Nu va suparati, ne puteti spune ce survolam? Asa, sa ne facem o parere cam cand vom ateriza la Madrid. Reamintesc de fatza celui din gara Galati, si de fetishoara de la duti fri (DUTIIIII) Identica!!! si-mi raspunde cu cel mai tamp ton: NU STIIIUUU!!!…- AHA!!!!!! MERCI: IMI FACEAM PROBLEME. dupa fo juma de ora vine triumfatoare si-mi spune: aterizam peste o ora jumate! brava! zic. nu apuc bine sa-mi beau cafeaua(PLATITA EVIDENT) ca aeronava incepe sa se zguduie din toate incheiturile. Mi-a sarit si mama curajului din cap (odata cu cafeaua din pahar), colegul musculos scoate apa din manerele scaunului,eu fac pe loc febra musculara, luminile se sting ca pentru aterizare si zic: MIRCEO, ASTA A FOST!!! in spirit de gluma strig: Daca ne prabusim va las mostenire toate datoriile!!!!!! unii au ras altii nu mai aveau putere sa zica nik! a durat chestia asta vreo 10 minute. Cand avionul si-a reluat zborul lin zic io, curajos: Ei, au fost neshte turbulente….. Asta de langa mine ingaima un \\\”aha\\\”, ne uitam unul la altul si ne bufneste rasul. Marea comedie vine acum: O vad pe fetishoara cu pretentii de stewardesa ca ia microfonul in mana si zice cu o liniste in glas de-a dreptul tampa: Stimati pasageri, urmeaza sa traversam o zona cu turbulente, va rugam sa va legati centurile de siguranta!!!!! VAI, VAI, VAI, zic! altele???? pai daca la astea care au fost nu ne-au anuntat sa ne punem centurile inseamna ca alea ce vor veni or sa rupa avionul in doua. Ei, aici abia pot spune ca am inghetat. Imi leg strasnic centura, inchid ochii, spun Tatal nostru, o rog pe mama sa ma apere si asteapta turbulentele. SI asteapta, si asteapta SI ASTEAPTA SI………………………………NIMIC!!!!!!! NICIO TURBULENTA, NICIO FURTUNA, NICIUN ACCIDENT (DOAMNE FERESTE) AVIATIC. Incep sa intru la idei, lumea freamata, colegul deja are balta (aproape) sub scaun.SI avionul nostru nici gand sa se zguduie. Nu mai lungesc povestea inutil. stweardesa noastra traia in trecut. A auzit ea ceva de la capitan insa ori prea tarziu, ori a confundat comanda cu alta. Asa deci puteam sa ne alegem linistit cu capete sparte, maini rupte si altele pe baza profesionalismului celei ce in mod normal trebuie sa fie ingerul pazitor al pasagerului in avion……….PROFESIONALISM;PERFORMANTA JALE!!!!!.Dat fiind faptul ca am decolat cu intarziere normal ca ne-am invartit deasupra Madridului muuuult pana sa ne dea voie sa aterizam. Barajas nu e Otopeni, nici macar Baneasa. Cand avionul a aterizat am simtit cea mai mare pace si liniste in suflet. Primul lucru pe care l-am spus aproape fara sa vreau a fost: IN SFARSIT; AM AJUNS ACASA!!!!!!!!!!!! este ciudat,straniu, bizar sa simti ca esti acasa intr-un loc unde nu te.ai nascut. Insa eu asa am simtit, ca sunt acasa. Mi s-au refacut toate energiile, am simtit ca pot respira altfel. E si firesc. Acasa ma astepta sotia mea, fetita noastra si adevaratii nostri prieteni. Dupa ce mi-am luat bagajul nu stiam cum sa fac sa ajung mai repede la metrou, sa ma pierd de multimea din avion. Aproape fugeam prin aeroport. Lumea se uita la mine ciudat. Nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Eram acasa si stiam ca peste cateva ore aveam sa-mi iau in brate motivele mele existentiale. Stiam ca peste cateva ore aveam sa fiu acasa si totul incet incet se va aseza. Simteam o nevoie bolnava sa-mi iau fetita in brate. Stiam ca sotia mea abia ma asteapta. Stia prin ce trecusem. Am vorbit zilnic la telefon. Ma uitam la oamenii din metrou cu atata drag cum cred ca nu am privit oameni in viata mea. Treceam dintr-o pasarela in alta pt a schimba metroul numai in fuga. Nu stiu de ce simteam nevoia sa alerg. Eram rupt de oboseala, aveam picioarele ca de plumb, simteam ca ard tot dar nu ma opream decat in metrou. In cele din urma am ajuns la dragul nostru prieten Aitor. Ce ne-am fi facut noi fara el oare? Cand m-a vazut m-a intrebat ce am patit. De ce sunt atat de schimbat fata de saptamana trecuta. I-am povestit ca fratelui meu totul. Mi-a spus: tu trebuie sa te linistesti. Ai sa ajungi in curand acasa si ai sa vezi ca alaturi de fetele tale totul o sa fie bine. Stiam ca asa va fi insa cand asta vine din partea prietenului tau inseamna mai mult. A doua zi am plecat din Madrid catre casa. Ma uitam pe geamul autobuzului si totul mi se parea extrem de familiar. Aveam sentimentul ca sunt aici dintotdeauna. Eram, in sfarsit, mai linistit. Din autogara de destinatie mai aveam 200 de metri pana la masina mea. Imi era asa de draga cand o vedeam cum ma asteapta linistita in parcare… Am urcat in masina si i-am pupat volanul. eram acasa,in masina mea si mai aveam exact o ora pana sa ajung acasa la fetele mele. Am condus linistit si calm asa cum ii sta bine unui om ce-si regasise linistea si pacea.Cand am ajuns acasa aveam impresia ca fusesem plecat un an nu o saptamana.Cand mi-am luat fetele in brate totul mi s-a parut altfel.Simteam ca sufletul mi se lumineaza si ca gustul oribil ce mi-l lasase saptamana petrecuta in Ro disparea. Ma trezesc noaptea cate odata speriat si uneori am vise oribile.Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea astfel de reactii la revederea tarii si mai ales astfel de sechele.
As vrea sa se inteleaga foarte bine ca nu am vrut jigni pe nimeni din romanii de rand .As vrea sa se inteleaga ca respect romanii ce muncesc din greu pentru a avea o viata cat de cat tihnita, ca furia mea se indreapta de fapt catre sistemul romanesc. Tot ce este rau in Romania se datoreaza sistemului si faptului ca, din pacate, romania nu are politicieni sau cel mai rau: are politicienii pe care-i merita. Romanii, sau o parte din ei ,trebuie sa inteleaga ca noi, cei ce am ales sa muncim in alta tara nu am plecat de bine, un individ ce-l numeam prieten mi-a zis : ai tradat, te-ai vandut! auzi la el…NUUU trebuia sa stau sa muncesc pentru 5 milioane ca sclavul si sa nu pot asigura nici macar o punga de scutece copilului meu. Altul imi spune cu mandrie: Pai au crescut salariile in Romania. Ma uit la el si nu pot crede ca vorbeste serios. Asta ori e beat ori e beat! Nu pot sa cred ca numai pt a nu recunoaste starea jalnica in care traiesc (unii) incercau sa faca pe patriotii convinsi si, mai presus de asta, sa ma convinga pe mine ca am facut o alegere gresita ca am plecat sau ca ei nu suporta sa munceasca pentru altii. Ca cica noi suntem sclavii Europei. Fel si fel de ineptii fel si fel de motive care mai de care mai cretine. Nu stiu cum sa clasific asta, dar cred ca cel mai bine concluzionez prin IPOCRITI: In schimb le sticleau ochii ori de cate ori vedeau banii. unuia i-am facut plinul la masina sa ma ajute cu transportul. Cine l-a mai vazut la ochi? si are o functie undeva intr-o mare firma si ca asta majoritatea. Am descoperit ceva ciudat. O mandrie cretina fara nicio motivatie. Argumente cel putin idioate in sustinerea unor cauze ce demult sunt pierdute. Per total, am vazut ca oamenii incet incet se indobitocesc si intra din nou in starea de mamaliga carpatina.Din mare si inestimabila fericire,nu toti!
Imi va fi mereu dor de tot ce am pretuit in Romania.Nimic si nimeni nu va putea inlocui in inima mea momentele frumoase petrecute acolo. Imi vor lipsi oamenii adevarati pe care am avut marea sansa sa-i cunosc.Imi vor lipsi mult adevaratii prieteni si fostii colegi din teatru insa stiu ca mai presus de granite,bani,cetatenii,averi,masini,excursii,nivel de trai sisteme politice exista un DUMNEZEU ce le va regla pe toate. Am jurat ca nu voi mai pune piciorul in Romania dar le-am spus prietenilor mei adevarati ca pot veni oricand la noi.Usa noastra le va fi mereu deschisa cu drag. as vrea inainte de a incheia sa-i multumesc lui LULU si LILIANEI pentru tot! Sa le multumesc tututuror celor din teatrul din Galati si sa le spun ca mereu voi fi cu inima langa ei.Iar voua celor ce ati citit randurile pe care le-am scris in blog deasemenea vreau sa va multumesc si sa va doresc un An Nou plin de impliniri,plin de satisfactii dar in primul rand multa sanatate. Sa dea Dzeu sa fie din ce in ce mai putini cei ce vor jura ca nu vor mai pune vreodata piciorul in Romania.Sper din tot sufletul ca viata batranilor,a copiilor ,a tuturor pana la urma sa devina una demna si respectata.Sper ca macar sanatatea si educatia sa fie prioritatea nr 1 a Romaniei. Sper ca si in romania in viitorul apropiat bolnavii incurabili sa fie protejati de lege si nu aruncati in strada. Dar asta desigur depinde de societatea civila!

Ziua de care mi-a fost teama a venit! In ziua de 10 Decembrie 2007,mama mea a plecat la Dumnezeu. Din icoana mea a ramas doar amintirea.

Pe langa durerea pe care am simtit-o vazandu-mi mama pt ultima oara,am simtit si un gust incredibil de amar reintalnind Romania…

Nu vreau sa scriu aici si acum despre asta.

probabil ca urmatoarea postare va fi si ultima pt ca imi voi varsa tot amarul si veninul.Rog patriotii si iubitorii de neam si tara sa se abtina de la a citi pt ca se vor alege cu traume serioase…

Atat vreau sa spun aici: “multumesc” stimati politicieni si romani de bine pt “grija” ce o purtati oamenilor batrani si bolnavi!

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace pe mama mea!

 Am auzit ca sunt nu stiu ce alegeri prin Romania.Ce bineeeee. Dar cine alege pe cine si mai ales de ce?Am impresia ca asist la o piesa de teatrru prafuita si plictisitoare,cu decor tern si lumini chioare,regizata parca in sila.Poate nu e corect cum gandesc,poate ar trebui sa ma intereseze alegerile astea.Dar, deocamdata eu vreau sa spun ca sunt recunoscator politicienilor romani! Da,da! le sunt recunoscator pentru ca azi singura alegere care ma intereseaza este alegerea casei pe care vrem sa o cumparam aici.Le sunt recunoscator pentru ca daca nu erau ei, azi nu puteam sa visez sa avem casa noastra.Va multumesc asadar dragi politicieni pentru ca prin tot ceea ce ati facut voi, azi,noua celor ce am plecat, ne este mai usor sa ne cumparam o casa.In strainatate!Oare cum se suporta?! Oare cum mai au curajul sa iasa in fata natiunii dupa ce aproape 20 de ani si-au umilit propriul popor si sa le ceara sa mai voteze,cum?!Mai vad si aud tot felul de pareri care de care mai pline de patriotism…Voci care se ridica sa critice lipsa de patriotism(a unora cel putin) ce au plecat din tara. Patriotismul, dupa 20 de ani de umilinte continue,e o jalnica ipocrizie. Imi amintesc cozile interminabile la care am stat de-a lungul acestor 20 de ani de care vorbesc aici ,sa votez. Parca eram nebuni cu totii….Cata patima, cate certuri intre alegatori….Ironii mai mult sau mai putin elegante…cate si mai cate! sute de ore de dezbateri televizate,tone,rauri de cerneala ,km de ziare,stiri,campanii electorale…  Si?! “LA BERLIN PLOUA IAR, IN PIZDA MA*SII” ca sa citez o replica celebra din piesa FUCK YOU EU. RO. PA.a Nicoletei Esinencu http://agenda.liternet.ro/articol/2153/Iulia-Popovici/Gustul-dulceag-al-patriei—Fuck-you-Europa.htmlasa pentru documentare… (apropo, la piesa asta  am facut luminile,desigur coordonat de regizorul Alexandru Berceanu) O piesa cu un text extrem de dur (ce poate parea vulgaritate. dar nu e!) dar, un text al dracului de bun si de actual.Si ca sa inchei in aceeasi nota triumfala(o alta replica celebra) am sa explic ce este patriotismul din acelasi punct de vedere al piesei mai susu mentionata.* Pe front,frig,gheata…un soldat moare rapus de gloante , dupa ce aluneca pe gheata cu pieptul peste arma. Credeti ca el a spus “mor pentru patrie”? nu ! ultimele sale cuvinte au fost:”pizda masii de ghetush!!!!”   va recomand sa mergeti sa vedeti aceasta piesa. Va veti simti din ce in ce mai bine in Europa si mai ales va veti simti din ce in ce mai patrioti! am sa revin in acelasi post sa public cateva fotografii din timpul piesei cu pricina. Acum. revenind la alegeri:Ma bufneste rasul cand vad pe banda de text dinamic la tvri cica:”romanii din strainatate sunt rugati sa se prezinte la vot pe parcursul intregii zile pentru a evita aglomerarea sectiilor de vot”

O voce ce de mult trebuia sa iasa din anonimat.

18 Noiembrie, o zi ce pentru mine, pentru ai mei va ramane definitiv ziua schimbarii, ziua in care am inceput o noua viata, o viata mai buna, din fericire. Exact la ora la care scriu, acum. un an intram pe teritoriul Spaniei. Imi amintesc cu mare emotie acea zi. Doamne cat de emotionat ,cat de speriat in acelasi timp eram! Imi amintesc ca ma uitam la peisaj, la bisericile total deosebite de cele romanesti, vedeam alte arhitecturi ale caselor.Era un amestec de fericire, de spaima,de speranta,de panica,de bucurie,,,in fine, adrenalina la maximum! Fusese un drum lung,plin de nervi(tot drumul, din Romania pana in Spania,fara incetare, soferul a pus, la cererea EXPRESA a calatorilor, MANELE) simteam ca innebunesc ori de cate ori auzeam fasaitul in boxe, semn ca urmeaza sa inceapa sa “cante” cate un tanguitor ragusit cu accent …brunet! Insotitorul autocarului incerca, saracul, sa faca pe ghidul, sa ne povesteasca amanunte despre locurile prin care treceam, pe mine chiar ma interesa, numai ca reprezentantii in autocar al vocilor tanguite,ragusite,behaite etc si, desigur, extrem de brunete aveau de obiectat dorind sa se “culturalizeze” cu textele “adanci” gen “puterea mea” “fara numar” precum si cu filosoficul “OOOOOOOO, viata mea”, deh oamenii aveau nostalgii…groaznic a fost drumul.Norocul a facut sa stam in spatele autocarului si macar am fost feriti chiar de toate manifestarile. Cezara a fost desigur alintata autocarului si a vamilor…La granita cu Austria am ajuns intr-o dimineata destul

de friguroasa. Dupa ce ne-au dus in camera de control, vamesul austriac a strigat cu o voce guturala: BEBE! Si ne-a facut semn sa intram primii la controlul actelor(erau vreo 4 autocare care asteptau controlul asa ca ar fi trebuit sa asteptam cel putin doua ore in vama. Asa ca asta mica ne-a salvat si pe noi doi de la stat in picioare dar si pe pasagerii autocarului nostru de stat la coada celor 4 autocare.Simpatic vamesul, da`si nooi….

nu mai vreau sa comentez ca uitandu-ma in autocar am inteles de ce se cam teme Europa de noi… Ce-mi pare rau e ca nu am reusit sa vad foarte multe din locurile pe unde am trecut pentru ca preferam sa dorm si sa nu mai aud deja celebrele tanguieli. Stiu ca m-am trezit la un moment dat si am vazut un indicator mare PARIS Atunci am realizat unde sunt,atunci de fapt inima a inceput sa lucreze ca niciodata.Nu stiu cum sa explic fenomenul…eram ca venit de pe alta planeta.Ochii ma dureau de nou,vroiam sa inghit cu ochii tot ceea ce vedeam.eram ametit de traficul pe care-l vedeam,totul se desfasura prin fata ochilor cu extrem de mare viteza.Am oprit la o mare benzinarie unde desigur era si un supermarket.Am intrat in magazin hotarat sa fac uz de franceza-mi relativa dar in afara de un bon tour adormit si un merci pe masura altceva un eram in stare sa spun.Am remarcat atunci fetzele francezilor.Foarte vesele si amabile.Eram in Occident Linia asta de transport pe care o alesesem avea un traseu mai lung intrand in Spania prin San Sebastian.Asadar un traseu ocolit fata de cel obisnuit insa noua ne convenea de minune pt ca trecea prin apropierea orasului unde eram asteptati de dragii de Esteban, Rafa si Elena. Am sa sar peste alte amanunte si am sa ajung direct la punctul terminus al calatoriei noastre. Cand am coborat bagajele din burta autocarului si am pasit pt prima data pe pamant spaniol am simti un fior in tot corpul. Ma uitam la noi trei in geamul autogarii(de fapt un fel de popas) cu o gramada de bagaje,cu Cezara in port bebe…Atunci am simtit cat de puternici suntem,ca noi trei ne suntem Universul , ca suntem cei mai frumosi si ca nimeni si nimic nu ne va putea desparti.Jur ca in secunda aceea mi-a trecut ca un film prin fata ochilor toata existenta din Romania.Doamne prin cate am trecut,cate necazuri am avut noi,cati au vrut sa ne faca rau sau cel putin nu ne-au vrut impreuna… Mereu ma gandesc ca nu multe cupluri ar fi rezistat la atatea lovituri mai mult sau mai putzin miselesti din partea vietii si a unor oameni. In fine, bine ca am scapat de cretini si alte personaje bolnave de ura si invidie! Ma scutur ca dupa un cosmar!

Era o zi frumoasa cu soare, destul de rece insa.Cezara era infofolita binisor pentru ca in autocar fusese cald si nu vroiam sa debuteze cu o racela. Odata cu plecarea autocarului de langa noi se incheia un capitol din viata noastra. Ma uitam dupa autocar si-l vedeam incet ,incet disparand din raza de vedere.Deja numarul de inmatriculare de RO nu se mai vedea.Apareau in schimb numere de España iar in unul din aceste autoturisme se aflau si oamenii care aveau sa ne ajute atat de mult sa ne integram in noua familie,sa ne faca sa ne simtim aici ca acasa.Acum sunt Acasa, Cristina pregateste masa,Cezara e langa mine iar eu nu stiu de ce vad ecranul un pic neclar… Asa ca ma pregatesc sa inchid ,sa ne imbracam frumos, sa luam sticla de sampanie pe care am cumparat-o inca de ieri, sa ne urcam in masina si sa plecam la Elena, la Esteban, la Rafa, la Aitor si sa le multumim inca odata ca existenta noastra este mai buna azi si datorita lor. Multumim prieteni,multumim España!!!

Am la serviciu un coleg marocan.Are 17 ani si a ales sa munceasca
sa-si castige singur painea.Este in Spania de cand avea 2 ani,parintii
lui deja au cetatenie in fine, se poate spune despre ei ca sunt bine
inradacinati aici.Pushtiul e simpatic desi nu e tocmai colegul ideal in
sensul ca e destul de aerian,greseste mult dar tinand cont ca e
angajat ca ucenic multi ii trecem cu vederea greselile.Ce e rau pentru
el e ca sunt destui care-l necajesc: ba ca e negru, ba ca e pui de te
rorist,il fac in fel si chip….Imi pare rau pentru el.Totusi, face
fata cu brio situatiei.deh,e obisnuit de pe bancile scolii.La inceput a
fost reticent si cu mine.Nu stia exact cum sa se comporte cu mine.Eu ii
zambeam mereu, il salutam,il bateam prieteneste pe umar, dupa weekend
il intrebam: Ei, cum a fost in libere? chestii care mie mi se pareau
absolut normale. Incet ,incet s-a apropiat de mine si am format asa o
mica echipa… M-a impresionat acum cateva zile. L-am vazut eu asa mai
abatut …ma duc la el si il intreb: que te pasa ,parece que no eres
bien(ce ai,mi se pare ca nu esti bine) -MMM,imi raspunde,pai am eu
ceva,continua el, nu stiu cum sa-ti spun….m-am indragostit de o fata.
-OOOOO ,exclam eu, pai asta e foarte bine,e normal la varst…
-NU, nu e bine! ,imi taie avantul
_De ce? intreb cu o vadita uimire
-E o fata spanioloaica, imi raspunsde inrosindu-se tot. E imposibil…
In momentul urmator abia realizam ce vrea sa spuna. M-am uitat la
el…era tare trist.Mi-a venit asa dintr-o data sa-l
incurajez…Simtindu-ma probabil imi spune: nu Mirshea (asa-mi pronunta
numele toti pe aici).Nu am ce sa fac.E o iubire imposibila.Eu sunt
musulman ea e catolica.Nici parintii , nici ai mei nu ar fi de acord cu
relatia asta. Ma uit la el si vad in spatele copilului asta o mare
suferinta: si nu doar a lui. Mi se face ,nu stiu, parca mila de el.Imi
dau seama ca pentru el “viata mai buna” inseamna de fapt un sir de
renuntari,un sir de sacrificii. E hotarat sa se intoarca in Maroc cand
va fi pe picioarele lui efectiv.Vrea sa deschida acolo o afacere… Isi
ia geanta cu scule si pleaca abatut catre atelierul electric.Ma uit
dupa el si-mi pare rau ca nu-l pot ajuta. Deodata din spate aud:
Lasa-l, e doar un amarat de marocan.Ma intorc si vad un coleg spaniol
ce nu suporta strainii.Ce stie el… ma uit la el si-mi dau seama ca e
mai strain decat mine si decat micul marocan. Oare de ce am scris asta
in jurnalul meu? Poate pentru ca vreau sa-mi amintesc peste ani de
micul marocan si sa ma intreb retoric: oare si-a gasit linistea?

S-au terminat si cele 4 zile libere si trebuie sa recunosc ca ma cam duc cu o strangere de inima la serviciu. Desi presa spaniola nu a facut valuri pe cazul romanilor din Italia, totusi, nu stiu de ce am o stare de ca si cum toate cele s-au intamplat in orasul unde stam noi… Aseara am iesit la plimbare toti trei si, sincer,a fost pentru prima data cand m-am simtit in strainatate. Nu, nimeni nu s-a uitat urat, nimeni nu ne-a aratat cu degetul, insa aveam sentimentul ca suntem, totusi, priviti…altfel. E posibil sa ma fi inselat si sa fie doar o stare generata de cele intamplate in Italia. Cert e ca pt noi, romanii de “afara”, sunt zile foarte triste acoperite de o grea si nedreapta rusine. Ma indrept catre serviciu si stiu ca de mine depinde sa nu fiu privit cu suspiciune. “Multumesc” celor ce au facut posibila aceasta situatie si sper ca Romania  si politicienii ei sa ia masuri urgente in a spala cat se mai poate imaginea noastra. Si citeam un comentariu ,undeva pe un ziar, cu care sunt perfect de acord: Sa se modifice Constitutia Romaniei in asa fel incat cetatenia romana sa fie un privilegiu si nu un drept, iar atunci cand cineva pateaza imaginea tarii sa i se ridice cetatenia.

DA, de ce mi-era teama, se pare ca nu scapam. Citesc ingrozit ca in Roma a inceput o adevarata vendeta. Italienii au inceput sa-si faca singuri dreptate. Guvernul Italiei a facut cea mai mare gafa ca a adoptat o astfel de lege.A fost un fel de: Ia iesiti din case mai italieni si luati-i pe romani la …base-ball. Acum iese la iveala, de fapt, ca nu numai romanii isi au criminalii lor ci si italienii. Cu ce demonstreaza prin astfel de actiuni ca sunt mai buni decat romanii?! Am inteles ca sunt saturati, dar asta e barbarie de-acum. Am citit ca romanii de acolo sunt ingroziti de frica, ca le este frica sa mai iasa pe strada…asta e de fapt consecinta unei astfel de legi. Nu stiu, ma gandesc ca poate o solutie inteligenta ar fi fost punerea in actiune a serviciilor secrete romane si italiene, infiltrarea unor agenti in randul bandelor….zic si eu. Faptul ca s-a dorit un asa mare tambalau, faptul ca ziarele, televiziunile, radiourile urla despre acest fenomen imi intareste si mai mult opinia ca totul a pornit de la o intentie cinica de a face campanie electorala, dar probabil ca nimeni nu se astepta la o asemenea situatie. Lucrurile au scapat clar de sub control, iar ce mi se pare foarte grav e ca acest demers nu a afectat doar infractorul ci “romanul”. Romania este tarata acolo unde s-a dorit. In mocirla.Clasa politica!!!! TREZESTE_TE!!!!!! Ma uitam la o emisiune gen “Cine stie castiga” si a fost pusa o intrebare: De unde sunt originari gitanii? Toti se reped sa apese pe butoanele de pe pupitre; primul raspuns: ROMANIA brrrrrrrrrr! se aude soneria de raspuns gresit. Al doilea raspuns: BULGARIA brrrrrrrrr acelasi raspuns……. Trebuia sa fi vazut fetzele concurentilor ,cat de uimiti si de-a dreptul consternati ca raspunsul era gresit.Ce mai e de comentat? Cred din ce in ce mai mult ca atunci cand s-a gasit solutia cuvantului RROM unii au calculat cu precize consecintele. Tzigan, rrom, roman, indiferent ce suntem, cert e ca Romania este aruncata in urma cu 30 de ani. Niciodata nu mi-a fost mai multa jena decat acum sa spun ca sunt roman, ba mai mult, ca sunt cetatean european. Dar, cred ca nu trebuie sa lasam capul in pamant ci, sa incercam fiecare pe unde suntem sa luam atitudine si sa incercam sa facem tot ce e posibil sa schimbam imaginea noastra. Imi amintesc ce mi-a spus un coleg spaniol: “Grea misiune aveti voi romanii de pe aici sa mai schimbati cate ceva. Bine, tu esti un roman bun dar ceilati nu stiu asta. Ei stiu ca esti roman” Ce sa mai spun? Intru in supermarket si am impresia ca toata lumea se uita urat la mine, am impresia ca pana si casiera imi ia cardul cu neincredere. Desi fac cumparaturile de multa vreme la un supermarket din oras si vanzatoarele deja ne stiu, ieri mi s-a cerut pentru prima data tarjeta de residencia (asa sa faca proba…) “Va multumim” tuturor celor ce ati facut posibil asta.”Multumesc” fiecaruia: de la cetateanul roman ce ne-a umplut de “cinste si onoare” pana la guvernele celor doua tari implicate. Mai ramane sa fim obligati sa ne coasem pe haine cine stie ce insemn,,,,asa…sa fim recunoscuti pe strada.UE este cea care trebuie sa ia atitudine acum, UE este cea chemata sa repare greseala ei de a ascunde in spatele respectarii drepturilor omului o mare si grava problema…Nu mai e nevoie sa spun care… Sa speram doar ca marile comunitati romanesti, asociatiile de romani si ce forme de organizare mai sunt sa iasa in fatza si sa condamne vehement ceea ce se intampla. Politicienii romani sa iasa in fatza si sa-si faca treaba. EU vreau sa le transmit romanilor din Italia sa aiba curaj si sa fie acum mai uniti ca niciodata. E un moment groaznic!