Decizia de a pleca din tara am luat-o pur si simplu intr-o dimineata cand m-am uitat intr-o doara la televizor si am vazut pe banda dinamica ce ruleaza in subsolul ecranului o stire ce spunea ca Spania dezvolta un program de repopulare a zonelor rurale. Am simtit o atat de mare dorinta de a pleca incat din momentul acela si pana am trecut granita spaniei nu am mai avut somn, liniste si pace. Ne chinuiau toate indoielile dar si sperantele in acelasi timp… treceam de la agonie la extaz si invers. Am incercat sa aflam mai multe informatii despre acest program dar in zadar.Pe site-ul Realitatii Tv,postul unde vazusem stirea, nu se publicase nimic decat o stire fara alte detalii. Nu mai conta… stiam ca exista un proiect si trebuia sa aflam. Nu stiu cate ore am stat pe internet cate site-uri am vizitat cert este ca intr-o zi am publicat un anunt pe un forum si minunea s-a intamplat. Ne-a contactat Aitor , un spaniol care traieste in Madrid dar este originar din Castilla y Leon si ne-a spus despre zona asta ca este in plin proces de depopulare ca se pierd satele ca daca nu se iau masuri in 10 ani satul spaniol o sa dispara. Nu ne-a promis nimic concret, ne-a spus ca exista posibiltatea de a gasi o casa ieftina, teren la fel de ieftin dar ca din pacate nu se prea gaseste de munca in zona asta.Acel e-mail ne-a schimbat viata definitiv.Au urmat zeci de e-mailuri intre noi si el pas cu pas ne apropiam de spania. Au fost si mesaje care ne-au intristat de ex unul in care ne anunta ca nu ne putem stabili in staul lui pt ca nu vroiau sa inchirieze la romani. Aitor a facut multe pt noi si pentru asta ii suntem recunoscatori si profund indatorati. Nu este usor sa faci drumul de la madrid in castilla doar sa te interesezi cum poti ajuta niste inmigranti sa vina sa se stabileasca in spania. Trebuie sa recunoastem ca am avut si mare noroc,,,a intrebat in stanga si in dreapta pana intr-o zi cand a contactat o asociatie. Le-a spus despre noi le-a aratat CV-urile noastre iar in acel moment am fost ca si in spania. Ne-a pus in legatura cu Elena si cu Esteban.Oamenii care din acel moment ne-au ajutat cum nu am crezut vreodata ca vom fi ajutati. Oameni straini care pana la urma nu au nici-un beneficiu de pe urma faptului ca ne-au adus langa ei. Ei bine, au urmat iarasi zeci de e-mailuri in care pe de-oparte ne interesam despre conditiile de viata despre ce piedici sunt si ce nevoi. Au fost foarte sinceri cu noi si ne-au prezentat situatia exact asa cum era. Veneam dintr-un oras cu aproape 5oo ooo de locuitori asa cum este Galatiul, intr-un sat unde nu sunt mai mult de 10 familii permanent rezidente. La inceput am fost foarte speriat.Aveam in minte imaginea satului romanesc unde nu este apa curenta unde nu sunt strazi, unde nu este canalizare unde medicul vine cand isi aminteste si consulta pacientii in locuri insalubre, unde scoal se face in dorul lelii, unde primaria are alte treburi decat sa rezolve problemele satenilor.Toate astea le aveam in minte. Antidotul l-am avut in sotia mea si in imaginile de la televizor. lozinca mea era: ” Mai rau decat in Romania nu poate sa fie.” Le-am transmis si lor care ne sunt temerile. Ei au fost cei care ne-au incurajat si ne-au dat speranta ca viata noastra avea sa fie buna. Cand vedeam expresia >no te preocupe> prindeam curaj aveam nevoie parca sa vad expresia asta. as vrea sa nu uit niciodata toate intamplarile toata acea perioada. acum cand ma uit in urma ma cutremur cat de incert era totul dar cat de hotarati eram sa plecam. Nu stiu exact ce ne-a dat atata putere si curaj. De fapt stiu > cezara,fetita noastra. Ea a fost si este de fapt radacina curajului nostru. Nu am vrut sa cunoasca umilinta de a creste in Romania.Sa se inteleaga foarte bine nu defaimez Romania ci doar spun lucrurilor pe nume.