Ce dor imi este de noptile de poezie si cantec de altadata. Azi pot parea desuete dar ce nu pare azi desuet…Mi-e dor de noptile de festival cand ne strangeam toate formatiile, poetii… intr-o camera de hotel( de obicei la trupa din galati si cantam si ascultam versuri…. si eram tineri copii chiar. Cat aveam? nu mai mult de 18. si ce frumos era si ce frumos ne distram si din fericire nu existau crimele astea de manele.Ma gandeam zilele trecute daca nu s-ar putea face online, live o treaba de genul asta sa putem auzi ce are de zis fiecare…haideti programatori romani puneti-va in miscare…ce nebunie…

iubitori de folk si poezie din toate colturile lumii treziti-va!