Astazi, as vrea sa scriu despre teatru. nu,nu ma voi apuca sa fac nus´tiu ce critici sau altele asemanatoare,nu! vreau sa vorbesc despre ultimul meu loc de munca in tara si anume Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galati. A fost o perioada extrem de frumoasa din viata mea in primul rand ca eram din nou langa scena. Poate pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun, ar trebui sa povestesc care a fost legatura mea cu scena si de ce ma simt atat de legat de tot ce inseamna scena,act artistic,teatru samd: la varsta de 16 ani am intrat intr-o mare formatie a acelor timpuri, de muzica tanara ,formatie care canta in Cenaclul Flacara,Cenaclul Dunarea,

Serbarile Scanteii Tineretului si in tot ce se numea festival de muzica folk. Doamne, ce vremuri, ce timpuri, ce oameni… Uite ca am inceput sa vb ca un batran iesit de 20 de ani la pensie,,, A fost o perioada extraordinara pentru mine in primul rand pentru ca eram alaturi de mari artisti; am cunoscut toata crema muzicii tinere eram langa oameni deosebiti care aveau sa-mi marcheze toata existenta. A fost perioada in care m-am maturizat,am invatat foarte multe lucruri. Poate faptul ca eram un copil intre atatia maturi a avut si efecte negative in sensul ca nu ma mai puteam identifica cu cei de seama mea. Nici macar nu-mi stiam foarte bine vecinii pt

ca atunci cand nu eram la repetitii, spectacole sau festivaluri stateam in casa si studiam chitara. (Nu cat de frumoasa era ci, ce se poate face cu ea ) Si imi era foarte draga chitara asta, un Tores B rosu, parca o vad, pe care o primisem cadou de la mama. In formatia asta l-am cunoscut pe marele meu Stefan Baiatu care era de fapt si mentorul trupei. Si aceasta trupa se numea “Atles”. DOAMNE, CAT TALENT,CAT SUFLET,CATA SENSIBILITATE am vazut in el. Cate mi-a fost dat sa invat de la el. Batranul meu prieten!!! Niciodata nu i-am spus cat imi este de drag si cat il pretuiesc… nu ma pot gandi la Stefan fara sa nu lacrimez, imi este ciuda ca nu am fost pe la el inainte de plecare, dar D-zeu e mare si in prima

zi cand ajung in tara ma duc sa-l vad!

ce chestie…m-am conectat pe 3net si se transmite in direct din sf gheorghe festivalul de folk Prometheus. Multam Motule!!!

Ma simt bine iar asta ma face sa pot scrie. Ma gandesc in schimb ca o sa fie cam lunga postarea asta. Nici nu stiu cat spatiu pot utiliza. iubesc perioada aia din viata mea, aproape ca prin acea perioada traiesc totul. imi estedor de acele simtiri, de acele stari, de acei oameni, de acei frumosi nebuni. Am avut, repet, o mare sansa sa

traiesc prin poezie si cantec, prin metafore si aluzii poetice… in perioada asta am devenit definitiv EU. Intre timp am postat ¨Repetabila povara¨. Asta nu e muzica, asta nu este poezie,asta este Religie!!!
Am devenit robul ideii de scena,iubeam serile cand aveam spectacole, eram fericit cand vedeam salile pline si in delir. Of !!! Ce frumos era cand coboram in cate o gara a unui oras unde se tinea un festival si auzeam in difuzoare: ¨Uram bun venit artistilor sositi in orasul nostru…¨ asa era. jur! apoi urmau intalnirile cu

concurentii,juriul… Intr-un festival la Tg Jiu marele Tudor Gheorghe care era si presedintele juriului, a spus dupa ce am cantat: Iata cinci haiduci din Galati intr-un grup care n-a sunat deloc rau. I-am pus deoparte…!¨ iar cand Tudor Gheorghe spune asa ceva niciun fir de par nu mai poate sta culcat pe tine! Am fost in starea asta pana in º89 cand am plecat in armata. Dupa asta totul s-a daramat! am sperat ca Revolutia o sa aduca un bine culturii romanesti, am sperat ca valoarea, artistii, calitatea actului artistic si tot ce inseamna cultura sa fie promovat, respectat, sustinut. Ce speranta desarta, ce dezamagire crunta. Am trait sa vad cum Romania isi uita artistii! NU aveam voie sa facem asa ceva!!!

incet incet m-am indepartat de scena, incet incet goana dupa bani m-a indobitocit, goana dupa ce???? nu dupa bani ci dupa asigurarea existentei zilnice. a trebuit sa agat chitara in cui, sa uit de pian si sa aleg altele… m-am apucat de afaceri,,, dezastru total! desi reusisem la un moment dat sa dezvolt binisor o firma de distributie,,, apoi am facut taximetrie. Apoi am intrat in televiziune. Asta chiar mi-a placut insa m-am implicat prea mult in problemele sociale am ¨latrat prea mult¨am deranjat prea multe persoane insa sunt mandru ca am reusit sa spun ce aveam de spus. tot datorita televiziunii unde am lucrat am cunoscut-o pe draga mea draga sotie, prietena, confidenta, partenera si mai tarziu mama copilului meu! de asta nu sunt suparat pe perioada aia, e unicul motiv. Apoi a venit oferta de la teatru. Nu pot sa spun cat de fericit am fost sa ma intorc langa draga mea si iubita mea

scena. nu pot exprima in cuvinte ce am simtit cand am pasit in sfanta scena,cand am simtit mirosul acela unic,cand am simtit acelasi lucru pe care-l simt cand intru in biserica… acea racoare binecuvantata. Numai ca revenirea nu a fost pe scena ci in spatele ei. M-am angajat ca luminist. o mesrie extrem de frumoasa si care mi-a ajuns la inima… am lucrat la aproape 10 premiere intr-o stagiune(enorm) am lucrat cu mari regizori si actori… am renascut… dar, e greu totusi sa existi in spatele scenei cand sufletul iti este de fapt la rampa… imi este dor de dragii si marii mei: Gheorghe V. Gheorghe, de Liliana Lupan, de Citta Baciu, de dragul meu Grig Dristaru, unicul Vlad Vasiliu, de buna si draga mea prietena Zvetlana Friptu, de Oana si Cristi Gh, de Aurel Batca….-iertata sa imi fie omiterea celorlati actori, aceasta neinsemnad o mai putina apreciere-… de toata echipa tehnica si ei adevarati artisti (nu

am sa uit niciodata serile cand stateam de vorba cu Mihai, seful masinist, un adevarat artist si om de teatru); aud ca sunt plecati acum la Avignon, in Franta… ma bucur pt ei dar in acelasi timp mi se strange inima cand ma gandesc ca e posibil ca teatrele romaniei sa dispara din forma lor actuala.Am plecat din teatru cu parere de rau ca-mi parasesc din nou scena… am plecat chiar suparat din teatru din cauza unui asa zis actor uns ca director artistic pe criterii politice… un individ care nu avea nimic in comun cu scena. Intr-un an de zile l-am vazut in doar doua piese si acolo jucate vai mama lor… nu-i dau numele pt ca nu vreau sa-mi…virusez blogul…chiar nu merita… Dar oamenii astia distrug totul -poate sunt prea dur, stiu ca sunt prea dur pt ca si acest personaj are suflet de artist pana la urma. Mi-as dori sa-mi para rau pt ce cred acum despre el. In ziua aceea am sa ma duc la el, promit, si am sa-i spun: Iarta-ma, maestre!

Acum ce mai pot face este sa scriu muzica, de fapt imi doresc sa incep sa scriu din nou muzica dar asta din ziua in care am sa-mi cumpar orga, placa de sunet si softurile de care am nevoie. lucruri pe care a trebuit sa le vand atunci cand am plecat din tara. am sa scriu pt mine iar dak va placea si pentru ceilalti. si am sa ma consider pe scena ori de cate ori voi pune mana pe chitara sau pe clapa, aceasta semnificand ca o voi face cu mult respect. Am sa ma retrag totusi in zona melodiilor de relaxare pt ca aici ma simt la adapost. poate ca intr-o zi ma voi intoarce

undeva pe o scena si ea o sa ma ierte ca de prea multe ori am abandonat-o.

As vrea sa va rog pe voi, cei ce cititi aceste randuri sa mergeti la teatru si sa dati o floare si din partea mea actorilor, pentru ca merita. Sufletul lor traieste prin voi si pentru voi!