Nu am mai scris cam de mult si asta pentru ca nu am mai avut nici timp si nici dispozitie…si ar fi bine sa mai scriu pt ca totul se petrece cu asa o viteza si momentele trec atat de repede… S-au schimbat multe intre timp: Ne-am mutat din satul unde veniseram si acum stam in orasul unde este si fabrica unde lucrez. A fost destul de grea acomodarea la munca in primul rand pt ca eram primul strain care intra acolo si pe de-asupra si roman.Am intalnit un om, in schimb, care ne-a schimbat in si mai bine toata existenta.Toni, seful meu, patronul fabricii…Ne-a adoptat imediat si ne-a sustinut din toate punctele de vedere.Cand am inceput serviciul m-a chemat la el in birou si mi-a spus: “Stiu ca orice inceput este dificil, eu insumi am avut o viata grea in tinerete si stiu ce inseamna.Orice problema ai, te rog sa vii sa-mi spui.” Apoi mi-a dat un plic si mi-a spus:”Uite vreau sa particip si eu la noua voastra viata, te rog sa nu refuzi” Am ramas paralizat, nu stiam cum sa reactionez, cred ca ma facusem rosu ca racul…efectiv nu stiam ce sa spun, cum sa ma comport.Nu eram obisnuit cu un tratament de genul asta din partea …sefilor. Am luat plicul cu cea mai mare stangacie de care am dat vreodata dovada,am ingaimat un muchisimas gracias! Tot el m-a scos din impas spunandu-mi: “Eu,nu vreau ca personalul meu sa se gandeasca atunci cand este la serviciu la problemele de acasa,sa stea preocupat, ingrijorat de platile facturilor sau ale altor datorii.Aici trebuie sa muncim fara cute pe frunte iar eu vreau sa castigam impreuna…”Cum naiba,atunci, sa nu-ti dai interesul, cum sa nu te preocupe sa faci ceea ce faci cu calitate??? Desigur, nu plicul pe care mi l-a dat e important, ci faptul ca in sfarsit am gasit un om care gandeste,un sef care isi considera angajatii parteneri si nu slugi, coleg si nu trepadus.Asta e cel mai mare castig. Este o persoana pe care cand o vezi pt prima oara te cam sperie pt ca are o privire si o “cautatura” cum se spune, de om extrem de sever.Nu de om rau ci de sever. In aceeasi zi, cand am coborat impreuna din biroul sau, jos la secretariat era fiul sau.Cand si-a vazut fiul, toata fatza i-a devenit un soare, s-a dus la el si l-a sarutat pe frunte si mi-a facut cunostinta cu el spunandu-mi, cu cea mai mare mandrie posibila: MIRA! EL ES MI HIJO!!! Mi-am dat seama atunci ca de fapt in spatele omului sever si drastic, se ascunde un mare sensibil, un om deosebit. Din prima zi de cand am inceput lucrul si pana acum ne-a ajutat foarte mult si permanent se intereseaza de noi.Acum si Cristina o sa lucreze tot aici in intreprindere la centrul de calcul.Am inceput sa ne interesam sa cumparam o casa si sa facem si acel popas turistic pe care ni l-am propus inca din perioada in care vorbeam cu Aitor, insa asta e un plan pentru viitor. Ce am mai facut in ultimul timp…..Pai am fost redactor muzical la rdt ,un radio care emite pe net. Mi-a placut sa fac chestia asta(deh amintiri din copilarie de pe vremea cand mai prestam si eu pe la radio.tv) insa am abandonat in primul rand pt ca era f obositor pt mine,imi dadusem tot programul peste cap si eram f obosit a doua zi la serviciu. ***desi mai mereu tin legatura cu oameni din Romania, citesc presa locala si centrala din romania, ma simt din ce in ce mai departe de tara.Imi place sa stiu ce se mai intampla pe acolo, imi place sa-mi amintesc de perioadele frumoase petrecute in tara, dar cam atat.Aici in orasul unde stam acum sunt cateva familii de romani insa nu am socializat si nici nu simt nevoia.Adevarul e ca nu simt nevoia sa vorbesc cu ei. Mi-ar fi placut nici sa nu stie de noi numai ca e greu, mai ales ca este una de prin maramures parca ,care-i tzatza orasului. Ea stie tot ce se intampla, vrea sa stie tot ce se intampla si ma enerveaza ca tot ne intreba: da` unde stati, da` de cand sunteti in spania, da` unde lucrati, da` ce masina aveti…si toate alea.Nu am suportat niciodata tzatzele si nici acum nu vad de ce le-as suporta, doar asa in spirit de nu stiu ce patriostism???? In cazul asta nu vreau sa fiu patriot… Pana la urma nu ma mai leaga absolut nimic de Romania.Singurul ajutor adevarat pe care l-am primit in viata asta a fost aici si nu de la romania sau romani asa ca…..sa ma lase in pace. Ma bucur cand ma uit la asta mica si o vad fericita ,ma bucur ca munca-mi este respectata si putem spune: Da, am facut bine ca am plecat din tara! *** Sigur ca nu toate sunt perfecte. Am avut si niste mici probleme legate de sanatate insa Slava Domnului am trecut cu bine de ele. Am sesizat si aici deficiente ale sistemului insa despre asta am sa scriu intr-o zi cand am sa fiu suficient de bine dispus sa-mi aduc aminte si de situatiile mai putin placute prin care am trecut.