Sunt extrem de trist…sunt foarte suparat…nu stiu pe ce…pe viata, pe soarta ,pe neputinta noastra,a oamenilor de a influenta sau schimba destinul….Ma innebuneste nedreptatea vietii asteia… Offf!!!

Cristina, este activa pe un forum: parinti.com. E un forum tare interesant si util pt parinti dar cel mai mult ma impresioneaza relatiile care s-au format acolo. Am scris si eu acolo in perioda cand Cristina era in maternitate si fetele de-acolo, mamele care scriu acolo, tin minte ca mi-au dat tot felul de sfaturi, m-au incurajat si pe mine dar mai ales pe Cris,in fine…ca o mare familie. Insa de doua zile suntem ravasiti de faptul ca o o fetita de numai 2 anisori a incetat din viata din cauza unei laringite sau a unui virus inhalat din aer …inca nu am inteles exact ce s-a petrecut, cert e ca de doua zile micuta Sorana nu mai exista. E nedrept, e dureros si e strigator la cer ca asa ceva se poate intampla. Cum se poate trece peste o asa durere, cum si ce iti poate da putere, tie parintelui? Citesc zilnic despre tot felul de tragedii dar asta efectiv m-a dat peste cap. Nu credeam ca in subconstient sunt atat de legat de parintii de pe forum. Acum imi dau seama cum este sa te hranesti efectiv cu binele copilului tau. Daca e bine copilul tau nu iti mai trebuie absolut nimic. Eu, unul, nu mai vreau decat sa stiu ca fata mea e bine. In rest nu mai vreau nimic decat sa fie sanatoasa si sa o vad ca face obraznicii, ca tipa, ca murdareste, dar sa o stiu bine. Offff! am lacrimi in gat si in ochi…si nu o spun de altceva decat pentru ca vreau sa nu uit niciodata cat de firavi suntem cu totii!