S-au terminat si cele 4 zile libere si trebuie sa recunosc ca ma cam duc cu o strangere de inima la serviciu. Desi presa spaniola nu a facut valuri pe cazul romanilor din Italia, totusi, nu stiu de ce am o stare de ca si cum toate cele s-au intamplat in orasul unde stam noi… Aseara am iesit la plimbare toti trei si, sincer,a fost pentru prima data cand m-am simtit in strainatate. Nu, nimeni nu s-a uitat urat, nimeni nu ne-a aratat cu degetul, insa aveam sentimentul ca suntem, totusi, priviti…altfel. E posibil sa ma fi inselat si sa fie doar o stare generata de cele intamplate in Italia. Cert e ca pt noi, romanii de “afara”, sunt zile foarte triste acoperite de o grea si nedreapta rusine. Ma indrept catre serviciu si stiu ca de mine depinde sa nu fiu privit cu suspiciune. “Multumesc” celor ce au facut posibila aceasta situatie si sper ca Romania  si politicienii ei sa ia masuri urgente in a spala cat se mai poate imaginea noastra. Si citeam un comentariu ,undeva pe un ziar, cu care sunt perfect de acord: Sa se modifice Constitutia Romaniei in asa fel incat cetatenia romana sa fie un privilegiu si nu un drept, iar atunci cand cineva pateaza imaginea tarii sa i se ridice cetatenia.