Scarba, dezgust si oroare. Asta am simtit cand stewardesa ne-a anuntat ca am intrat in spatiul aerian al Romaniei. Nu am crezut ca voi avea asemenea sentimente la revederea tarii, insa asta e adevarul… Nu veneam in Romania de placere, veneam in Romania pt ca mama murise si am vrut sa-i cer iertare, am vrut sa o vad pt ultima oara… Furia mea nu as vrea sa se reverse peste toti romanii, nu as vrea sa imi ramana acest sentiment de ura pe care-l simt acum, insa imi va fi tare greu sa-mi revin dupa tot ce am vazut si dupa tot ce am (re)descoperit acolo. In primul rand cea mai mare parere de rau o am pt ca mama nu a murit in casa pe care a iubit-o atat de mult si pentru care a muncit atat de mult. Nu, a murit intr-o casa pe care rudele mele au fost nevoite sa o cumpere la tara pentru ca apartamentul ei era gata-gata sa se scoata la licitatie pentru ca nu platise intretinerea. Nimeni nu spune ca datoriile nu trebuie platite. Dar tu, stat roman, care prin Constitutie spui ca aperi interesele cetatenilor cum ai putut sa arunci (aproape) in strada un bolnav de Alzheimer care nici pe picioare nu se mai putea tine???? Si asta nu e tot. Pana sa moara, o chinuiau cu nenorocita aia de comisie pentru acordarea ajutorului pt persoanele cu handicap. O chemau din 6 in 6 luni sa vada daca nu cumva a murit intre timp si nu cumva sora mea, care era si curator, sa incaseze nenorocitii aia de bani. Ii spuneau: puneti-o in patura si aduceti-o ca altfel va sistam ajutorul. CRIMINALILOR!!!! BESTIILOR ce va numiti functionari de stat ,ce sunteti platiti din impozitele fraierilor de romani ce va tin pe spatele lor!!!! Imi spunea sora mea ca ultima data cand a adus-o la acea comisie una din putorile alea de doctorite sau ce mama dracului erau i-a spus surorii mele: \\\”-Scoateti-o, scoateti-o, de-aici….!!! \\\” f acand cu mana ca si cum vroia sa indeparteze un gunoi…. As fi omorat-o daca eram acolo! as fi strans-o de gat pana ar fi ajuns ea un gunoi. Nu stiu cand si cum ma voi putea calma si linisti… E cumplit si e criminal ce se intampla in Romania anilor 2000… Am condus-o pe mama pe ultimul drum spumegand de nervi, de furie, si de indignare. A trebuit sa o punem pe caruta pt ca drumul pana la cimitir era desfundat si niciun sofer nu avea curajul sa intre pe acel drum. Nu am sa uit niciodata acel drum, nu am sa uit niciodata lupta pe care am dus-o cu totii sa iesim din noroaile acele ce pe alocuri erau pana la genunchi. Mama mea, care o viata a trait intr-o demnitate absoluta, intr-o eleganta permanenta era dusa cu caruta printre noroaie pe ultimul ei drum spre un cimitir ce amintea de anii 1800. Pt ca asta este satul romanesc. Locatii ce inca nu au iesit din sfera anilor 1800.Fara apa curenta,fara canalizare, fara o baie decenta, fara NIMIC! Ma uitam la toti acei straini ce o insoteau si pt care ea nu insemnase nimic decat o batrana bolnava si amnezica ce aterizase in satul lor pt ca statul roman aproape a aruncat-o in strada, iar rudele ei nu au gasit ceva mai bun de facut decat sa cumpere o casa nenorocita intr-un sat nenorocit, fara apa, fara toaleta, fara nicio conditie ce trebuie asigurata unui batran bolnav. In mintea mea se desfasurau imaginile de aici, de acasa, din Spania.In drumul meu de fiecare zi spre serviciu intalnesc nu mai putin de 3 rezidente pt batrani bolnavi. Vile luxoase si curate in care batranii celor care cotizeaza in Spania isi gasesc linistea, ingrijirea si afectiunea . Pt ca in tara asta bolnavii sunt protejati si, cu atat mai mult, bolnavii de Alzheimer sunt PROTEJATI DE LEGE!!!! asta inseamnand ca nicio hotarare judecatoreasca nu le poate afecta interesele si demnitatea de om. Dar asta e aici in Spania si nu in tara aia criminala care se cheama Romania! Ca mama mea sunt sute ce probabil isi asteapta sentinta de evacuare…doar ca pt mama a insemnat si evacuarea din aceasta viata…Poate pentru ea saraca sfarsitul acesta a fost o eliberare, poate a gasit acolo la Dzeu linistea si impacarea. Este Ajunul Craciunului acum cand scriu si imi amintesc ca mama mereu ne spunea: Este sarbatoarea cand trebuie sa iertam pe toata lumea si sa fim mai buni… Of, cum mai poti ierta? cum mai poti intelege asa ceva? Am evitat sa scriu pana acum pt ca probabil ca administratorul acestui site mi-ar fi blocat postarea. Am incercat sa ma calmez sa ma linistesc cat de cat inainte de a scrie. Numai ca secunda cu secunda simt cum incep sa fierb din nou…. Nu doar disparitia mamei mele ma innebuneste, ci si atitudinea cunostintelor si prietenilor mei, ba chiar si a rudelor mele vis a vis de mine. Cu toata supararea mea pe Romania, mi-am propus inca de cand am aterizat pe Otopeni sa-mi infranez orice pornire si atitudine de revolta. Mi-am propus sa nu discut despre viata noastra de aici din Spania, pt ca stiam ce reactii vor fi…numai ca \\\”bunii mei prieteni\\\” nu au suportat aceasta atitudine din partea mea si au inceput provocarile. Secunda cu secunda am primit tot felul de replici, care pe alocuri se transformau in acuzatii. Unii chiar mi-au reprosat ca am plecat. Ba chiar in ziua inmormantarii mamei mele un nenorocit de preot sau mai bine zis un fost preot adica un raspopit, prieten (cica) cu sora mea s-a trezit sa-mi tina mie lectii de patriotism si aluzii pline de ironie la adresa mea. LA ADRESA MEA!!! tocmai MIE si-a gasit acest nenorocit de raspopit sa-mi tina lectii de patriotism. TOCMAI MIE!!!! ba mai mult sa ia la misto pe toti acei ce am ales sa muncim afara. Scandalul a fost gata cand i-am spus asa: \\\” Romania afara este vazuta dupa opiniile voastre politice si dupa actiunile pe care politicienii le fac. I-am mai spus ca in conditiile in care unul ca Becali ocupa locul 2 in preferintele romanilor, Romania isi merita soarta. Ce a facut raspopitul???? normal ca i-a luat apararea si s-a dovedit un aprig sustinator al lui Becali. Si unde mai pui ca acest individ cu pretentii de popa mai are si nu stiu ce panarama de post de radio pe internet….fun radio sau asa ceva….Pe langa toate acestea, in biserica, nenorocitul si-a permis sa-mi arunce si niste sageti, atent invelite in bunavointa, cum ca\\\” ia te uita cum s-a chinuit biata sora sa cu mama ei iar el a facut efortul (normal) sa vina la inmormantarea masii si cam atat… \\\” Practic ce a facut acest nenorocit a fost ceea ce nu trebuia sa se intample. A declansat in mine toata furia pe care am acumulat-o de-a lungul ultimilor ani petrecuti in Romania. Cu aceasta stare m-am intalnit cu \\\”prietenii\\\” mei. Ce am vazut in atitudinea lor? Invidie, ciuda, frustrare. Mi-am dat seama dintr-o data ca nu sunt acasa ci intr-o enclava, intr-o dimensiune unde ura fata de cel ce si-a gasit o alta viata mai buna, invidia pentru o alta conditie de viata gasita prin parasirea tarii era la cote maxime. Nu am crezut ca oameni pe care-i consideram de un anumit nivel intelectual au ajuns sa se identifice cu o haita de lupi gata sa atace la beregata pe oricine a ales sa paraseasca haita. Am ramas socat sa vada asa ceva. Acum ca era numai din partea lor mai era cum era, dar asta am vazut-o la majoritatea romanilor. Am avut ocazia sa stau de vb si cu alte persoane venite de afara si toti aveau aceeasi stare ca si mine. O alta chestiune ce m-a umplut de scarba si de oroare a fost sa vad ca intr-un an de UE romanii nu inteles si nu au invatat nimic. Nu saracia si lipsa banilor este adevarata problema a romanului, nuuuuu! Problema romanului este si va fi inca vreo 30 de ani lipsa unei mentalitati sanatoase, lipsa sau mai bine zis refuzul de a intelege ca vom fi tratati la randul nostru asa cum vom trata. Romanul nu a inteles inca faptul ca CIVILIZATIA nu este doar un termen pe care-l utilizam ori de cate ori de vine ,nu este doar un banal cuvant este insasi esenta existentei decente. Am auzit iarasi oameni vaitandu-se ca e mizerie in oras in timp ce ei isi permiteau sa arunce chistocul tigarii unde pe apucau, o alta forma a nesimtirii si lipsei totale de respect am intalnit la functionarii ce lucreaza la stat! Niste capuse ordinare ce-si permit sa-ti vorbeasca din varful buzelor si asta dupa ce te lasa sa astepti o juma` de ora in fata ghiseului. De ex m-am dus in gara cea noua a Galatiului sa intreb unde pot lasa bagajul de mana. Un tzoparlan de dincolo de ghiseu s-a uitat la mine de ca si cum l-as fi intrebat daca nu are un al treilea…ochi. Pe langa faptul ca ca mi-a raspuns pe un ton cel putin impertinent am ramas perplex ca in gara cea noua (mie mi s-a parut hidoasa cladirea) nu mai exista serviciu de bagaje de mana. Asa ca turistul aflat in tranzit in galati trebuie sa se taraie cu bagajele prin oras pentru ca onor CFR ul si-a bagat picioarele in el de serviciu. Si unde mai pui ca trenul costa aproape cat un avion Low Cost… In valtoarea evenimentelor de acolo (pt ca acasa nu mai pot scrie ca este) am fost nevoit sa iau o camera la hotel. Si ma duc eu la hotel si chestia aia care se cheama receptionera imi arunca o privire de KGB-ista ca ce caut eu la hotel cu buletin de galati??? Asta o manca pe ea sa stie!!! I-am raspuns in felul care m-a consacrat ce caut si in cele din urma mi-a dat cheia. Nu pot sa cred nici acum ca este adevarat. E foarte adevarat ca vorbesc de un hotel de 2 stele dar orisicat. Hotel Sport parca se cheama. Din cate stiu eu receptionerii trebuie sa aibe o anumita conduita si atitudine. Ma gandeam ca doar cu mine erau asa dar nu….au fost si altii tratati asemanator. Ceea ce m-a socat cu adevarat este ca vine intr-o dimineata si ma intreaba: \\\” Da`cand plecati?\\\” Pe cuvantul meu de onoare ca m-a bufnit rasul. Si am ras pana la lacrimi, am ras o gramada numai ca nu mai era ras . Era o descarcare nervoasa. Cred ca daca nu ma opream din acel ras imi pierdeam mintile. Asta a fost norocul ei, dar mai ales al meu. Scriind acum (ceva mai calm) imi dau seama ca tot acest drum in Romania putea sa-mi fie fatal. Poate energiile negative pe care le-am crezut consumate si-au regasit polii acolo. Cred cu ardoare in zone in care noi oamenii nu avem ce cauta. Am regasit acolo toate starile negative, toate presiunile anterioare, toate relele pe care le crezusem disparute. Am sentimentul ca am trait acolo 36 de ani ca pe o pedeapsa continua. Am avut sentimentul ca am in mine o tona de smoala. Pana si aerul imi facea rau. COSMAR, asta este cuvantul cel mai nimerit care sa arate starea mea. Nu stiam cum sa fac sa plec mai repede.A doua zi dupa intamplarea cu asa zisa receptionera si dupa alte discutii cu anumite persoane, am intrat in prima agentie de voiaj si mi-am cumparat biletul de avion. Simteam ca daca mai stau alte doua zile innebunesc cu totul. Nu vreau sa ma erijez in detinatorul adevarului suprem, nu vreau sa fac aceeasi greseala ca (inca) ai mei compatrioti de a sari la gatul celui ce nu e in aceeasi gashca numai ca tot ce am redescoperit in Romania m-a socat. Deasemenea nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu vreau sa mai jignesc pe nimeni. Intotdeauna mi-am iubit tara insa nu asa cum se tot bat unii cu caramida in piept. Mi-am iubit tara pentru istoria ei (ce-i drept nu mereu lipsita de rusine), mi-am iubit tara pentru peisajele ei, pentru cultura ei, pentru oamenii ce cu adevarat au facut din Romania o tara cunoscuta (dar pe care ea, tara , pe multi i-a lasat in uitare )Mi.am iubit tara pentru artistii ei adevarati de mare talent (pe care tot tara ,pe unii i-a lasat sa moara in mizerie,plin de boli), mi-am iubit tara pentru tot ce reprezinta frumos. Doar atat! acum, am ajuns s-o urasc din tot sufletul. Am ajuns sa depun actele pentru a renunta la cetatenie. Nu mai vreau sa aud si sa stiu de nimic de acolo. Singurul lucru care ma mai leaga de pamantul acela este mormantul mamei mele. Nu imi voi ierta niciodata ca nu am reusit sa fac absolut nimic pentru ea. Imi este rusine si ciuda pentru asta. Este groaznic sa nu-ti poti ajuta mama. Ironia face ca acum, incet, incet banii sa nu mai fie o problema. Insa pentru mama este tardiv. Voi ramane tot restul vietii mele cu cea mai neagra amintire despre Romania. Cu cea mai trista, hidoasa, amara si veninoasa amintire. Mi-am pierdut acolo tot ce mai aveam: rude, prieteni. Este adevarat ca-mi pare foarte rau, este adevarat ca regret amar unele cuvinte pe care le-am spus acolo si care mi-au adus poate o a doua mare pierdere asa cum spuneam familia si unii prieteni. Insa, nimeni nu a vrut sau poate nu a putut sa inteleaga ca in sufletul meu era smoala si amar, indignare, furie si neputinta Cand mi-am vazut mama in sicriu, in mine s-a rupt ceva, am simtit ca-mi vine sa urlu spre cer de neputinta si de ciuda de durere si de frustrare. simteam ca-mi explodeaza plamanii. Insa am indurat toate astea fara un sunet…Mama a suferit mult si nu merita asta. Insa si-a dus suferinta pana la capat si a murit demn. Pe fatza schimonosita de suferinta i-am vazut totusi hotararea si puterea,demnitatea si curajul. Incredibil ,dar puterea de a intelege si de a accepta am gasit-o privind-o. Chiar si asa, fara suflare ,mama mi-a dat fortza sa inteleg. Mi-a dat forta sa accept. Stiu ca ea acum imi intelege supararea si furia. Stiu ca deasemenea ea ar fi prima ce si-ar ierta calaii si ar gasi puterea sa dea o alta sansa. Iar calaul principal a fost clasa politica cu toate sistemele lui idioate. Nu voi ierta niciodata cruzimea cu care statul roman s-a comportat cu mama mea, cum se comporta cu alte sute de batrani ce nu mai au putere sa munceasca si sa lupte. Nu ma voi ierta nici pe mine niciodata ca nu am plecat din tara mai demult. Poate acum, situatia ar fi fost alta si as fi putut salva macar casa mamei mele. I-as fi putut oferi macar sansa sa moara in casuta ei. Urasc din tot adancul sufletului meu tot ce se numeste politician, tot ce se numeste functionar de stat, urasc tot ce inseamna sistem romanesc.Nu mai vreau sa mai aud vreodata de romania. Nu mai vreau sa ma identific cu nimic ce este romaneste!!!!! Ma simt murdar si plin de tot raul pamantului. Ma simt vinovat si ma doare imi e greu cu tot ce am patimit. Poate acum abia voi incepe sa traiesc cu adevarat, asa cum un pamant devine rodnic dupa ce focul l-a parjolit. Poate acum la fel ca mama mea cum a facut toata viata ei voi incepe sa lupt cu adevarat. Nu am crezut ca sunt capabil de atata ura, nu am crezut ca pot gandi atat negativ… Ma rog la mama mea, unicul sfant pe care l-am atins in viata, sa-mi dea puterea de a ierta. Ma rog la mama mea, unica icoana in care am crezut cu adevarat, sa-mi dea puterea de a ma impaca ,cu mine insumi. Vor trebui sa treaca ani peste mine pentru a putea uita ceea ce simt acum…
Unicul moment ce mi-a dat oxigen, aer, bucurie a fost reintalnirea cu dragii mei fosti colegi din teatru. Dragii de ei m-au primit si la propriu si la figurat cu bratele deschise. Cu toti m-am impacat bine, insa sincer m-au impresionat. Aveam mare nevoie de ei.Mi-au facut atat de bine cum cred ca nici nu realizez. Din fericire am avut marea sansa sa fiu in Galati cu ocazia premierei piesei \\\”Femeia ca un câmp de luptă\\\”, de Matei Vişniec, în regia lui Eugen Făt. Am trait din nou alaturi de fostii mei colegi emotia unei premiere. Piesa extrem de impresionanta. Nu stiu daca exact asta aveam eu atunci nevoie sa vad insa una peste alta acolo am simtit ca sunt cu adevarat acasa. Este tare placut sa vezi ca si dupa un an artistii (si-i numesc asa pe toti cei ce lucreaza in teatru) nu te-au uitat si, mai mult, vorbesc frumos despre tine. Sunt fericit ca i-am putut imbratisa, sunt fericit ca am respirat (poate pt ultima data) acelasi aer cu ei. VA MULTUMESC DRAGII MEI PRIETENI, VA MULTUMESC CA EXISTATI, VA MULTUMESC PENTRU TOT CE ATI FACUT PENTRU MINE! SPER DIN TOT SUFLETUL CA ACESTI CALAI AI ROMANIEI SA VA LASE SA TRAITI SI SA MUNCITI ASA FRUMOS CUM NUMAI VOI STITI! SPER CA HOLERA POLITICA ROMANA SA NU VA ATINGA VREODATA!!! VA IUBESC, VA RESPECT SI-MI VETI LIPSI TOATA VIATA!!!!
27.DECEMBRIE 2007
Am plecat din galati aproape plangand. NUUUUU, nu de parere de rau ca parasesc orasul, tara. nuuuuuu. Imi venea aproape sa plang cand m-am uitat in portofel. Eu cred ca Basescu ar face tare bine daca ar organiza o manifestare in care sa decoreze. DAAA DAAAA sa decoreze toti romanii cu decoratia EROU AL ROMANIEI! daca exista asa ceva. Daca nu trebuie musai inventata! Fratilor, eu unul nu pot sa cred ce am vazut in super marketuri. Pur si simplu nu pot crede!!!! Am trait s-o vad si pe asta!!! Romania anilor 2000, membra in UE cu preturi MAI MARI DECAT IN OCCIDENT SI CU SALARII DE 10 ORI MAI MICI!!! Dragi (inca) compatrioti,nu va suparati pe mine, dar asta se numeste cu adevarat genocid. Ceausescu a fost impuscat pt mult mai putin de atat. A nu se intelege ca trebuie impuscat cineva. Nu! Doamne fereste! dar in strada cred ca puteti iesi! Este un drept al vostru! Cate mame trebuie sa mai moara din lipsa de grija a statului? cati batrani infometati trebuie sa mai vedem prin guri de metrou ? cati copii trebuie sa mai moara prin spitale din culpa medicala? cate calorifere mai trebuie taiate de la sistemul de incalzire? pana cand functionarashii de stat isi mai pot permite sa sfideze contribuabilul? cati km de caltabosi si cati litri de tuica mai trebuie dati? ce, cat si cum cu miile. Trebuie sa se intample ceva, trebuie sa se ia masuri, altfel romanii isi merita soarta!!!!
29.DECEMBRIE 2007
drumul pana la Bucuresti a fost un cosmar.Macar un cosmar mai ieftin si mai rapid decat trenul. In fine….Nu vazusem pana atunci aerogara Baneasa. Aveam sentimentul, cand am intrat ,ca sunt in autogara de la Galati. Aceeasi forma si mai ales aceleasi servicii. Deh, LOW COST ce mai vrei ?! Acum low cost, low cost dar berea 2 euro????? cafeaua 4 euro??????? un amarat de sandwich 3 euro??????? BAAAAAAAAAAAA treziti-va!!!!!!!!! Eram ca Alice in Tara Minunilor. Pur si simplu nu-mi venea a crede ochilor .Si ca sa intelegem de ce spun asta: Spania, Madrid AEROPORTUL INTERNATIONAL BARAJAS: cafea 0.90 centi, bere 1 euro,sandwich 2 euro…….. NO COMMENT
Aerogara plina ochi de romani….ce se putea auzi? cuvinte duioase precum: VINO FA, CA SE FACE CECHINU`, BAGAMI-AS………., OOOOOOOOOOOO VIATA MEAAAAAAAA!!!!!!!!!!!, peste toate astea smecherasul de la bar catadicseste in cele din urma sa-mi aduca cea cafea pe care o comandasem cu fo juma de ora inainte, mi-o tranteste in fata si cu un accent tipic bucurestean bercenistic imi zice patra euroa. AHA zic …si-i platesc in lei….Cred ca daca bea o juma de litru de zama de lamaie nu facea moaca aia…. Te umple greata si oful….
nu mai spun ca totul in jur era de o mizerie crasa si un miros specific de closet. Apropos: apa nu functiona la closet. Dar cum spuneam : low cost (cica),
intr-un tarziu s-a facut cheking-ul. Ce dezastru, ce jenant, cata rusine pt o tara membra UE!!!!! Atata nesimtire rar mi-a fost dat sa vad. Pe de-o parte pasagerii care efectiv mai aveau putin si se calcau in picioare de ca si cum avionul ar fi plecat mai inainte pentru altii iar pt ceilalti nu. A venit unul care s-a bagat in fata cica: eu sunt aici de la ora 2. Si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb : Si?? ai facut si o lista? ai pus bagajele pe sfoara?? I se citea pe fata disperarea cozilor mai mult sau mai putin comuniste la care a stat. Am vazut pe fata acelui individ toata marlania si tzoparlanismul romanesc. Doamne, cand vom invata oare sa ne comportam ca niste oameni normali si nu ca niste hiene??? Asa cum am mai spus peste vreo 30 de ani (si atunci probabil).Pe de alta parte personalul ce deserveste imbarcarea. Nu stiu ce dracu faceau fetishoarele alea de s-a intarziat imbarcarea, cert este ca am decolat cu 45 de minute intarziere. PATRUZECISICINCI. in conditiile in care vremea era superba.Nu mai am ce zice…..
Jalea nu s-a oprit aici. Trecem in sala de imbarcare. Alte surprize neplacute. Duty free. OK dar ce sa cumperi de acolo? parfumuri si tigari….atat! ma duc la fetisoara de la parfumuri si o intreb: un deodorant de voiaj gasesc la dvs? Si asta a facut aceeasi fatza ca ala din gara din Galati. Si-mi raspunde cu bercenismul de rigoare:
Aici avem doar parfamuri de fearma! HAI NU PE BUNE!? si ce sa fac cu el, papuse? eu as vrea ceva micut , eventual servetele umede.
Nu aveam…. aci e duti fri. Nu vreau sa reproduc amintirea pe care i-am \\\”scris-o \\\”pe …timpane. Mai nene….unde au disparut profesionistii? unde ne sunt receptionerii de prima clasa, unde ne sunt functionarii amabili, unde sunt barmanii ce altadata nu mai stiau cum sa te faca sa te simti bine? unde sunt oamenii adevarati ai tarii aleia? As prefera sa stiu ca au plecat din tara decat sa stiu ca s-au amestecat cu tot raul asta ce ineaca Romania de atatia ani de zile!
Imi ardeau tamplele de nervi,nu mai suportam sa mai vad oameni, nu mai suportam sa aud vorbindu-se. Pana la imbarcare au trecut 50 de minute. cred ca cele mai lungi 50 de minute petrecute in Romania. Efectiv as fi plecat pe jos numai sa scap. In cele din urma mi-am ocupat locul. Langa mine un tip mare. Un pachet cu muschi de ma gandeam ca o sa se incline aeronava pe partea lui… Ii era frica tare de avion. Incet incet am intrat in vorba cu el (pe teme de siguranta de zbor, evident) si luat cu vorba s-a mai calmat. Trebuie sa recunosc ca si eu am avut pt prima data o frica teribila. Chiar si in zborul asta am avut emotii, dar cand incurajezi pe altcineva iti este si tie mai usor. In fine. Trebuie sa spun ca si aici am reusit sa ma enervez. Vine la un moment dat fetishoara de la bord (ca nu-i pot spune stewardesa) si o intreb: Nu va suparati, ne puteti spune ce survolam? Asa, sa ne facem o parere cam cand vom ateriza la Madrid. Reamintesc de fatza celui din gara Galati, si de fetishoara de la duti fri (DUTIIIII) Identica!!! si-mi raspunde cu cel mai tamp ton: NU STIIIUUU!!!…- AHA!!!!!! MERCI: IMI FACEAM PROBLEME. dupa fo juma de ora vine triumfatoare si-mi spune: aterizam peste o ora jumate! brava! zic. nu apuc bine sa-mi beau cafeaua(PLATITA EVIDENT) ca aeronava incepe sa se zguduie din toate incheiturile. Mi-a sarit si mama curajului din cap (odata cu cafeaua din pahar), colegul musculos scoate apa din manerele scaunului,eu fac pe loc febra musculara, luminile se sting ca pentru aterizare si zic: MIRCEO, ASTA A FOST!!! in spirit de gluma strig: Daca ne prabusim va las mostenire toate datoriile!!!!!! unii au ras altii nu mai aveau putere sa zica nik! a durat chestia asta vreo 10 minute. Cand avionul si-a reluat zborul lin zic io, curajos: Ei, au fost neshte turbulente….. Asta de langa mine ingaima un \\\”aha\\\”, ne uitam unul la altul si ne bufneste rasul. Marea comedie vine acum: O vad pe fetishoara cu pretentii de stewardesa ca ia microfonul in mana si zice cu o liniste in glas de-a dreptul tampa: Stimati pasageri, urmeaza sa traversam o zona cu turbulente, va rugam sa va legati centurile de siguranta!!!!! VAI, VAI, VAI, zic! altele???? pai daca la astea care au fost nu ne-au anuntat sa ne punem centurile inseamna ca alea ce vor veni or sa rupa avionul in doua. Ei, aici abia pot spune ca am inghetat. Imi leg strasnic centura, inchid ochii, spun Tatal nostru, o rog pe mama sa ma apere si asteapta turbulentele. SI asteapta, si asteapta SI ASTEAPTA SI………………………………NIMIC!!!!!!! NICIO TURBULENTA, NICIO FURTUNA, NICIUN ACCIDENT (DOAMNE FERESTE) AVIATIC. Incep sa intru la idei, lumea freamata, colegul deja are balta (aproape) sub scaun.SI avionul nostru nici gand sa se zguduie. Nu mai lungesc povestea inutil. stweardesa noastra traia in trecut. A auzit ea ceva de la capitan insa ori prea tarziu, ori a confundat comanda cu alta. Asa deci puteam sa ne alegem linistit cu capete sparte, maini rupte si altele pe baza profesionalismului celei ce in mod normal trebuie sa fie ingerul pazitor al pasagerului in avion……….PROFESIONALISM;PERFORMANTA JALE!!!!!.Dat fiind faptul ca am decolat cu intarziere normal ca ne-am invartit deasupra Madridului muuuult pana sa ne dea voie sa aterizam. Barajas nu e Otopeni, nici macar Baneasa. Cand avionul a aterizat am simtit cea mai mare pace si liniste in suflet. Primul lucru pe care l-am spus aproape fara sa vreau a fost: IN SFARSIT; AM AJUNS ACASA!!!!!!!!!!!! este ciudat,straniu, bizar sa simti ca esti acasa intr-un loc unde nu te.ai nascut. Insa eu asa am simtit, ca sunt acasa. Mi s-au refacut toate energiile, am simtit ca pot respira altfel. E si firesc. Acasa ma astepta sotia mea, fetita noastra si adevaratii nostri prieteni. Dupa ce mi-am luat bagajul nu stiam cum sa fac sa ajung mai repede la metrou, sa ma pierd de multimea din avion. Aproape fugeam prin aeroport. Lumea se uita la mine ciudat. Nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Eram acasa si stiam ca peste cateva ore aveam sa-mi iau in brate motivele mele existentiale. Stiam ca peste cateva ore aveam sa fiu acasa si totul incet incet se va aseza. Simteam o nevoie bolnava sa-mi iau fetita in brate. Stiam ca sotia mea abia ma asteapta. Stia prin ce trecusem. Am vorbit zilnic la telefon. Ma uitam la oamenii din metrou cu atata drag cum cred ca nu am privit oameni in viata mea. Treceam dintr-o pasarela in alta pt a schimba metroul numai in fuga. Nu stiu de ce simteam nevoia sa alerg. Eram rupt de oboseala, aveam picioarele ca de plumb, simteam ca ard tot dar nu ma opream decat in metrou. In cele din urma am ajuns la dragul nostru prieten Aitor. Ce ne-am fi facut noi fara el oare? Cand m-a vazut m-a intrebat ce am patit. De ce sunt atat de schimbat fata de saptamana trecuta. I-am povestit ca fratelui meu totul. Mi-a spus: tu trebuie sa te linistesti. Ai sa ajungi in curand acasa si ai sa vezi ca alaturi de fetele tale totul o sa fie bine. Stiam ca asa va fi insa cand asta vine din partea prietenului tau inseamna mai mult. A doua zi am plecat din Madrid catre casa. Ma uitam pe geamul autobuzului si totul mi se parea extrem de familiar. Aveam sentimentul ca sunt aici dintotdeauna. Eram, in sfarsit, mai linistit. Din autogara de destinatie mai aveam 200 de metri pana la masina mea. Imi era asa de draga cand o vedeam cum ma asteapta linistita in parcare… Am urcat in masina si i-am pupat volanul. eram acasa,in masina mea si mai aveam exact o ora pana sa ajung acasa la fetele mele. Am condus linistit si calm asa cum ii sta bine unui om ce-si regasise linistea si pacea.Cand am ajuns acasa aveam impresia ca fusesem plecat un an nu o saptamana.Cand mi-am luat fetele in brate totul mi s-a parut altfel.Simteam ca sufletul mi se lumineaza si ca gustul oribil ce mi-l lasase saptamana petrecuta in Ro disparea. Ma trezesc noaptea cate odata speriat si uneori am vise oribile.Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea astfel de reactii la revederea tarii si mai ales astfel de sechele.
As vrea sa se inteleaga foarte bine ca nu am vrut jigni pe nimeni din romanii de rand .As vrea sa se inteleaga ca respect romanii ce muncesc din greu pentru a avea o viata cat de cat tihnita, ca furia mea se indreapta de fapt catre sistemul romanesc. Tot ce este rau in Romania se datoreaza sistemului si faptului ca, din pacate, romania nu are politicieni sau cel mai rau: are politicienii pe care-i merita. Romanii, sau o parte din ei ,trebuie sa inteleaga ca noi, cei ce am ales sa muncim in alta tara nu am plecat de bine, un individ ce-l numeam prieten mi-a zis : ai tradat, te-ai vandut! auzi la el…NUUU trebuia sa stau sa muncesc pentru 5 milioane ca sclavul si sa nu pot asigura nici macar o punga de scutece copilului meu. Altul imi spune cu mandrie: Pai au crescut salariile in Romania. Ma uit la el si nu pot crede ca vorbeste serios. Asta ori e beat ori e beat! Nu pot sa cred ca numai pt a nu recunoaste starea jalnica in care traiesc (unii) incercau sa faca pe patriotii convinsi si, mai presus de asta, sa ma convinga pe mine ca am facut o alegere gresita ca am plecat sau ca ei nu suporta sa munceasca pentru altii. Ca cica noi suntem sclavii Europei. Fel si fel de ineptii fel si fel de motive care mai de care mai cretine. Nu stiu cum sa clasific asta, dar cred ca cel mai bine concluzionez prin IPOCRITI: In schimb le sticleau ochii ori de cate ori vedeau banii. unuia i-am facut plinul la masina sa ma ajute cu transportul. Cine l-a mai vazut la ochi? si are o functie undeva intr-o mare firma si ca asta majoritatea. Am descoperit ceva ciudat. O mandrie cretina fara nicio motivatie. Argumente cel putin idioate in sustinerea unor cauze ce demult sunt pierdute. Per total, am vazut ca oamenii incet incet se indobitocesc si intra din nou in starea de mamaliga carpatina.Din mare si inestimabila fericire,nu toti!
Imi va fi mereu dor de tot ce am pretuit in Romania.Nimic si nimeni nu va putea inlocui in inima mea momentele frumoase petrecute acolo. Imi vor lipsi oamenii adevarati pe care am avut marea sansa sa-i cunosc.Imi vor lipsi mult adevaratii prieteni si fostii colegi din teatru insa stiu ca mai presus de granite,bani,cetatenii,averi,masini,excursii,nivel de trai sisteme politice exista un DUMNEZEU ce le va regla pe toate. Am jurat ca nu voi mai pune piciorul in Romania dar le-am spus prietenilor mei adevarati ca pot veni oricand la noi.Usa noastra le va fi mereu deschisa cu drag. as vrea inainte de a incheia sa-i multumesc lui LULU si LILIANEI pentru tot! Sa le multumesc tututuror celor din teatrul din Galati si sa le spun ca mereu voi fi cu inima langa ei.Iar voua celor ce ati citit randurile pe care le-am scris in blog deasemenea vreau sa va multumesc si sa va doresc un An Nou plin de impliniri,plin de satisfactii dar in primul rand multa sanatate. Sa dea Dzeu sa fie din ce in ce mai putini cei ce vor jura ca nu vor mai pune vreodata piciorul in Romania.Sper din tot sufletul ca viata batranilor,a copiilor ,a tuturor pana la urma sa devina una demna si respectata.Sper ca macar sanatatea si educatia sa fie prioritatea nr 1 a Romaniei. Sper ca si in romania in viitorul apropiat bolnavii incurabili sa fie protejati de lege si nu aruncati in strada. Dar asta desigur depinde de societatea civila!
